Poezii despre strigat, pagina 7
Rând etern
În rândul întâi
amintirile vin cu aplomb
ca alicele de plumb
fiți atenți
să nu vă cadă plombele
strigară cei din culise
și alții din balcon
au strigat
pregătiți lansarea în eter
căderea cortinei
ar putea declanșa apocalipsa.
poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a spus căpitanul
"Doar idioții mai navighează azi pe mare,"
Mi-a spus căpitanul c-un soi de-nverșunare,
"Am un fecior," a strigat apoi în gura mare,
"Blestemat să fiu dacă-l las să navigheze-o zi pe mare"
poezie de Harry Kemp din * Din Cântece și balade marinărești, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
8
Culorile de zi iși cer astâmpăr,
monedele au zimții netociți;
cu ce tribut de sânge să te cumpăr,
sau să te fur ursuzilor misiți?...
Doar să apari la strigăt lung de lună
pe destrămarea asta de pământ...
Dar nu exiști; jur-împrejur se-adună,
să-mi frângă somnul, morile de vânt.
poezie de George Florin Cozma din Oglinzi în rouă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stăteam într-un loc înalt
Stăteam într-un loc înalt
Și-am văzut, mai jos, mulți diavoli
Alergând, țopăind
Și petrecând înconjurați de păcate.
Unul mi-a aruncat o privire, rânjind,
Și m-a strigat, "Prietene! Frate!"
poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Red Badge of Courage & Other Stories" de Stephen Crane este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Fara cuvinte
Iti trimit sufletul, "povestind" spre tine
Speriata de cuvinte, am tacut...
Ai strigat la mine cu gandul...
Speriata de cuvinte, am tacut...
poezie de Jenica Gavrilă
Adăugat de Jenica Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Onoarea de a suferi - XXI
Eu cânt. Un cântec îmi răspunde. Dar nu-i ecoul.
Nicicând atât de tare strigât spre mine nu se-ntoarnă.
E semenul stârnit. Și totul mă iubește când eu iubesc.
Așa cum totu-i disperare dacă nimic din mine nu roiește.
Inima mea oglinzi destule are, nu însă și egali.
poezie de Anna Brâncoveanu de Noailles din Umbra zilelor (1930)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "O noua speranta" de Anna Brâncoveanu de Noailles este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Dreptul la trecere
atâta nevoie de noi
în tăcerea din lucruri;
în atâta strigăt
suntem pierduți;
de atâta însingurare
rămânem uitați;
încât ni se dă
dreptul la trecere.
poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebunul
Mă-ntrebi cum am înnebunit. Păi, a fost cam așa:
Într-o zi, cu mult înainte ca zeii să se fi născut,
trezindu-mă din somn, am descoperit
că toate măștile-mi fuseseră furate, cele șapte măști
pe care le-am modelat și purtat de-a lungul a șapte vieți.
Alergam fără mască pe străzile-aglomerate strigând:
"Hoții, hoții, blestemații de hoți... "
Bărbații și femeile râdeau de mine,
iar unii, de teamă, s-au ascuns în case;
Iar când am ajuns în piață,
un tânăr de pe-un acoperiș a strigat, "Omul e nebun."
Am ridicat privirea să-l văd;
soarele mi-a sărutat întâia oară fața;
atunci pentru prima dată sufletul mi s-a aprins de iubire
și-am jurat să nu mai port niciodată mască.
Ca-n transă, am strigat:
"Binecuvântați, binecuvântați fie hoții care mi-au furat măștile."
[...] Citește tot
poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Love Letters in the Sand: The Love Poems of Khalil Gibran Paperback" de Khalil Gibran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la M-a strigat
la balcon un om
că-mi fug versurile
din volumele ne
editate din motive financiare
dar am avut noroc
că erau cele ne
scrise din lipsă de inspirație
le-am pă
strat cu cele de-o frumusețe rară
vor răsări ca niște nimfe
fugare rămân în ecou
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casabianca
Pe puntea-n flăcări e-un băiat,
Când toți au cam fugit;
Și focul de pe cuirasat
Pe morți i-a învăluit.
Cu toate-acestea demn stătea,
Sfidând vântul ostil;
Făptură vajnică era,
Cu formă de copil.
Și nu fugea de fumul gros,
Căci tatăl nu i-a spus;
Dar tatăl, mort, zăcea pe jos
Și glasu-i era dus.
El îl chema, "Zi, tată, zi
Aici am terminat?"
Dar căpitanul n-auzi
Că fiul l-a strigat.
[...] Citește tot
poezie de Felicia Hemans, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!