stol

Cine eşti?

..
Precum corăbii negre mânate sunt de vânt
Cu pânzele umflate departe de pământ,
Cum între cer şi mare trec paserile-n stol,
Plutesc a mele gânduri pe-a sufletului gol
Şi-ntind a lor aripi spre negre depărtări,
Tu nu treci, cum nu trece luceafărul pe mări.
...
Dar cine eşti tu oare cu ochii de mă minţi,
Ai căror raze lucii sunt dulci făgăduinţi
De-amor fără de margini, de drage fericiri
Cari nu sunt în lumea aceasta nicăieri?
De ce cu arătarea-ţi îngreunai al meu gând,
Cu farmecul în visul vieţi-mi străbătând?

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele-n cer

Stelele-n cer
Deasupra mărilor
Ard depărtărilor,
Până ce pier.

După un semn
Clătind catargele,
Tremură largele
Vase de lemn;

Nişte cetăţi
Plutind pe marile
Şi mişcătoarele
Pustietăţi.

Stol de cocori
Apucă-ntinsele
Şi necuprinsele
Drumuri de nori.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de gânduri

Ploaie de gânduri
cu lacrimi de vară
a ţesut peste suflet
pânza unei iubirii
care sărută infinitul.
Gândurile-mi sunt
zbor spre fericire.
Stol de pescăruşi
îşi lasă libere
visurile frânte de
furtuna existenţei...
Mă scufund alene
în valurile unui dor
pictat în speranţă.
Mă înec în lacrima
necunoscută de tine
în adâncimea unui vis
care nu cunoaşte
povara singurătăţii.
Vreau să ating

[...] Citeşte tot

poezie de Lavinia Elena Niculicea din Ploaie de gânduri
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corbul şi graurii

Măreţe Corb, te-ai aşezat
Prevăzător şi de-astă dată
Acolo pe stejar-nalt
Să nu te-ajungă vreo săgeată!
Ca un graur zburător
Ajunse surprinzător,
Chiar în oltenescul "stol"
Unde nu-i aşa uşor.
"Stolul" a crescut mereu,
Deşi nu a fost prea greu
Când are animator
Şi conducător de "stol"
Un vestit ambasador.
Şi-o vom ţine tot aşa!
Mărite Corb, te-am ruga
Să cobori şi la câmpie,
Ne faci o mare bucurie!
Constatând la cele spuse
Că ne-asemănăm la vise
Şi culoare la penaj,

[...] Citeşte tot

fabulă de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre starea de zbatere

Ca şi cum un tăiş superior
mi-ar fi despărţit norii de vârfurile munţilor,
aşa se zbate trupul meu uriaş, decapitat,
lăsându-şi pe cer capul fugitiv.

Nu poate să moară deşi nu mai ştie
ceea ce pentru el, odinioară, a fost viaţă.
Contempla ochiul de sus
trupul de jos şi în zbatere
Din văgăuna gâtului ţâşneşte
un stol de păsări ciripitoare şi verzi
Mâna îşi înfige ghearele
ghearele lungi cât un taur fiecare în parte,
mâna îşi înfige ghearele
în miraj
Ochiul suspendat priveşte
deznadăjduita zbatere.
(...)

poezie clasică de Nichita Stănescu din volumul: Măreţia frigului (1972)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg de vară

Peste câmpuri asfinţitul
S-a curbat în mii de raze,
Infinitul şi finitul-
Se întrec parcă-n miraje!

Ceru-i roşu ca un mac
Ce-a-nflorit pe coasta zării,
Şi-n oglinda unui lac-
Varsă cupa înserării!

Cu un stol imens de grauri
Cade peste cer cortina,
Încreţită toată-n falduri-
Îi iau Soarelui lumina!

Greierii încep să cânte
Prin iarba de lângă drum,
Stelele apar mărunte-
Pe un cer mânjit cu fum!

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu din Lumină târzie
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu fluturi

In memoriam, ALEX TATU,
Absolvent al Facultăţii de biologie

Plâng florile şi gâzele pădurii
Şi munţi cu frunţi înalte lăcrimează,
Când viaţa unui tânăr se retează
Strivindu-se-n capcanele naturii.

Albastrul cer, atunci se-negurează,
Prin văi se mişcă umbrele-nserării
Ce se ridică spre întinsul zării
Şi tot ce-i vietate se-ntristează.

Pe lespedea de piatră priveghează
Cu jale, un stol de fluturi aurii
Şi zumzet de insecte încetează
Căci vin şi nimfe în straie alburii.

Din alte sfere tânărul veghează
Cum pe Terra fiinţa se-ntrupează.

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici un catarg

Nici un catarg.
Valuri se sparg Pe dună.
Pe-al mării larg
Nici un catarg.

Pe-al zării gol
Pescarii-n stol
Răsară. Să dea ocol
Pe-al zării gol.

Ţipând mereu,
Cu zborul greu
Să piară... Prin somnul meu
Ţipând mereu.

Să văd în vis
Pe cer deschis
Prin gene —
Tainic trimis —

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pillat din Eternităţi de-o clipă
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetări senine

mă trezesc în zori cu chef nebun de viaţă
cafeaua cu miere dă startul zilei
lumina se aşează cu zâmbet pe faţă
apoi se opreşte pe albul pur al filei

sute de gânduri se avântă spre cer
ca un stol de păsări ordonat şi cuminte
îmi trasează drumul prin azur şi eter
mă-ndrept spre steaua mea cu fervoare fierbinte

cu intensitate simt pulsaţiile vieţii
îi port recunoştinţă bunului Dumnezeu
îl slăvesc în versuri cu zorii dimineţii
care s-au oprit duios pe zâmbetul meu

chemările stelare alungă norii ceţii
se-nseninează chipul şi-aşa va fi mereu

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schiţez urme de viaţă

literele par nişte ape repezi
şuşotitul îmi provoacă imagini
dintr-o lume simplă neinvadată
curgerea le e vie
peste pietrele timpului
îmi cresc arbori la marginile colii

ispitit un stol negru se desprinde
lăsând cuiburi veline
ramurile se acordează în triluri
cerul din tavan se face tot mai senin

o altă foaie o altă viaţă
literele se înnoadă cu flori sălbatice
într-o libertate de curcubeu
literele mele sunt gurmande şi
dacă le stârnesc
îmi devorează hârtia

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!