Toate rezultatele despre secat, pagina 7
Jocul
Într-un pocal eu ți-am turnat iubire,
Ai sorbit cu neostoit nesaț;
Văzând că-ți place-am turnat în neștire,
Tu mi-ai secat potirul pân' la zaț.
Nectarul dulce-al sărutării tale
M-a îmbătat pân-am ajuns să zac;
Mă scalzi în ploaie caldă de petale
Și-aș vrea să strig, dar pot decât să tac!
Ca într-o cursă, conștient m-ai prins
Și nu-mi dau seama ce-ai de gând cu mine,
Dar uneori, fiindcă te lași învins,
Mă faci să continui jocul cu tine!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei hoaște care vrea să se mărite
De spate-i cocoșată, nu are dinți în gură,
Iar fața-i e brăzdată cum e o arătură,
E surdă de-o ureche, privirea-i e sașie,
Și e așa uscată de parcă e-o scrumbie.
La mers se poticnește și-i tremură o mână,
Îi scârțâie genunchii și părul parcă-i lână,
Iar țâțele-i atârnă ca rufa la uscat,
Doar pielea e de ele, că-aproape au secat.
Și totuși o furnică ai dragostei fiori,
În pat se zvârcolește din seară până-n zori
Și vrea să se mărite, visează-orgii carnale,
Deși de-o vreme Moartea îi dă mereu târcoale.
poezie satirică de George Budoi din Pamflete și satire (11 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Mă simt goală, săracă, proastă. Nu știu ce aș putea vorbi cu un om. M-am secat. Mă simt de o incultură crasă, înapoiată, dar mai ales secată de orice pentru a crea și a mă înnoi. Care să fie cauza? Dacă măcar credința mi-ar fi adevărată și adâncă, nu mi-ar păsa. Dar mă simt toată o "aparență", că n-am nimic de ascuns. Nu știu de unde s-o încep iar. Mă rog pe dinafară și n-am poftă să mă rog. Privesc viața trecută și o găsesc anostă și goală. Viitorul? Gușe și reumatism. Pfui! Ratare din plin.
Alice Voinescu în Jurnal (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Jurnal" de Alice Voinescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la 
Bate un clopot
Azi bate un clopot mai fin ca o toacă
e plânsetul tandru de lacrimi secat,
bate un suflet prin fiecare pleoapă
de frica de lume in el ferecat.
O inima bate intr-un ritm sacadat
un clopot in dăngănit cu destinul,
dezacordul din viață, atât de ciudat....
drame ce-si revarsă peste noi preaplinul.
Mai fină-i azi bătaia din sufletul cald
cand soarta și-o duce demn înainte,
regrete-ascunse în al inimii fald
doruri ținute în locuri tainice, sfinte.
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prizonier (sonet)
Sunt zăvorât în cugetul eretic
Departe de-ntrebările lăuze
Ce mi-au născut tăcerile pe buze,
Visez amar, ghimpat și asimetric.
Cu sufletul diform de-atâtea scuze
În insectarul vieții, ca bezmetic
Mă zvârcolesc,secat de ploi, ascetic,
Păstor celest al verbelor obtuze.
Înlănțuit pe veci de coapsa morții
Ce-și plânge orb secundele din luturi
Orgasmic mă topesc în sfârcul nopții
Același brav erou adus pe scuturi.
Proscrise sunt limanurile sorții
Când își ucid trecutele-nceputuri...
sonet de Rudy Valentino
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima rămâne poetică
jocul de șah acaparează jumătate din ce ești
în jumătatea cealaltă
ești invitat să înveți hulubi să meargă pe jos
îți place totuși să grădinărești ai proiecte frumoase
chiar dacă nu sunt de niciun folos
în fond mi se pare că înțelegi cum stau lucrurile
caloriile citadine (pe toate planurile) fac rău
au secat toate fântânile
orice caz vechi e doar un oribil coșmar
altfel noi toate și vechi toate dacă nu începe să plouă
aș citi ceva din Faust
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secetă
Când vara este-n amiază,
seceta se instalează.
Câmpia plânge cu dor
după ploaia unui nor.
E căldură-îngrozitoare.
Totul în natură moare.
N-a mai plouat de o lună.
A secat apa-n fântână.
Nici la izvorul din vale
apa nu-și mai taie cale.
Peste tot pământul crapă,
că cerul nu-l mai adapă.
Țăranii, genunchi îndoaie
și se roagă Sfntului,
să dea o bură de ploaie
pe fața pământului.
Ruga le-a fost ascultată
și din cerul plin cu nori,
a-început să plouă-îndată
peste oameni, peste flori.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-atâta extremă nepăsare
A secat o vână de izvor,
s-a năruit înc-o fântână,
am zăbovit aseară-n pridvor
cu tine draga mea de mână.
S-a micșorat și umbra-n păduri,
azi se taie arborii semeți,
rămân furtunile să înduri,
iarna s-o înoți printre nămeți.
De-atâta extremă nepăsare
nimeni nu acordă un răspuns,
stau în palatele de sare
în care Dumnezeu n-a pătruns.
Stăpânii cred așa într-o doară
că nu putem nimic a face,
ne lasă liberi, să se moară
înveșniciți cu toții-n pace.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vindecare
Tu și eu cândva odată,
Legământ într-o iubire,
Două inimi rătăcite
Universuri - diferite.
Ochii i-am inchis cu lacrimi,
Dorul ferecat în mine
Suferinței i-am pus lacăt.
Leacul inimii a fost timpul
Tăvălug trecut prin mine.
Dar acum, sunt vindecată.
Ochii mi-au secat de lacrimi,
Dorului deschis-am calea,
Inimii inchis-am vrana.
Te-am visat că ești cu mine
Te-am visat și-mi este bine,
Fără tine.
poezie de Angelina Nădejde (7 august 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când revii ?
In vara asta ce-i pustie
Ca și izvorul ce a secat,
Iarna ce vine e târzie
Să uit ce
Încă n-am uitat.
Viața-i plină de mistere
Și are atâtea « Nebunii »,
Trăiește-ți « Clipa », ea ți-o cere,
Sincer și fără blasfemii.
Atunci sorocul te urmează,
El te-nsoțește-n nopți pustii,
Inima « Ta » iar vibrează
Și te îndeamnă să-mi revii.
Să-mi revii, ce-ai fost odată,
Un « Luceafăr » plin de dor,
Voi avea soarta-mpăcată
Și-n liniște o să mor.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!