salvare

Albina şi porumbiţa

Albina căzu în apă,
Iar porumbiţa o scapă,
Cu o frunză oarecare,
Ca un colac de salvare.

Porumbiţa, vrea să spună
A făcut o faptă bună,
Folosindu-se de plisc,
Însă, fără nici un risc.

Netemându-se de om
Porumbiţa sta-ntr-un pom,
Dar omul, inimă rea,
Îndreptă puşca spre ea.

Albina zbură de zor
Şi-nţepă pe vânător,
Care iute se feri
Şi ţinta nu nimeri.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privirea lui Isus

In clipa-apocaliptica de-nfricosata-nviorare
Ma porti prin timp si spatiu spre unica salvare,
Ohh, ochiul meu cuprins-a in limita-omeneasca
Doar un crampei din ceea ce ai ales sa se-mplineasca.

Mai mica, tot mai mica ma fac cand Iti privesc
A Ta privire blanda spre noi, spre omenesc...
Contrastul ma izbeste si cad in prosternare
La poala crucii Tale, la sfintele-Ti picioare!

Si eu te-am rastignit, si cel de langa mine
Unii-nteleg asta mai tarziu si altii, mai devreme...
Dar Tu spre toti privit-ai pe cruce inaltat
Si ai soptit: " O Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac!"

poezie de Andreea Giosanu (februarie 2011)
Adăugat de Andreea Giosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelesuri

Valuri de cuvinte
mi se lovesc zbuciumat de suflet
Straturi de sensuri,
Se vânzolesc răsucite printre alte straturi acoperitoare,
Spre marea disperare a cărturarilor.

În faţa ochilor îmi stăruie placidă,
Printre pături de vorbe,
nefărâmiţată, Kabbalah aceasta
Nedescifrat, acest vas sigilat
De parfumurile lui ieri.

Eteruri idilice, visuri temerare,
coarde de sărit peste gardul câmpiilor elizee,
toate toate
rămân busculate în minus infinit.
Toate toate,
strigând cu voci mici, de ajutor, de salvare
de portiţa unică,
Cu o flamură albă în cerdac

[...] Citeşte tot

poezie de Codruţa Corbei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizita tinerei doamne

Doamna mea suav albastră
Unică între femei
Dacă nu-mi baţi în fereastră,
Am să intru la idei:
Paşii tăi pe care-i ştiu
Nu se-arată pe cărare
Eu te-aştept ca pe-o salvare
Până nu e prea târziu;

Nu-ţi mai dă inima ghes,
S-a-ntâmplat vreo catastrofă
Că eu n-am mai scris o strofă
De uimire şi de stres?
Hai, prefă-te că nu-ţi pasă
Şi întoarce-te grăbită
Să nu mă găseşti iubită
Atârnând, cu limba scoasă
...
Şi răsună paşi pe trepte:
Graţie şi graţiere,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt atâţia puieţi...

Sunt atâţia puieţi...
şi au apărut în fundul acestei curţi:
o curte imensă,
în care să te pierzi.
Şi umbrele lor, exilate în spate de tot,
presărate în fiecare colţ al disperării
pe coji de cărbune încins,
se altoiesc în bătaia vântului
cu fructele lor găunoase.

Ei nu ştiu că sunt şi fructele şi viermii,
şi se macină unii pe alţii,
şi se calcă în picioare
cu rădăcinile lor ridicole.

Vor să ajungă înaintea celor
pe care ploaia nu i-a uitat,
dar nu ştiu că ploaia vine din interior
sau că nu mai există
nicio brumă de salvare

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofrandă lumilor

Scrisul îţi este zbor planat
Deasupra ceea ce-ai uitat
Sau n-ai uitat cu-adevărat,
Iubire fără de pacat,

Revoltă trasă pe o roată,
Ruguri de spin ce înc-o dată
Le-aprinzi să ardă căutând
Curajul ochiului plângând,

Prin fumul unei realităţi,
Prin şiruri lungi de nedreptăţi,
Tânjire către ideal
Care se pierde-n ireal,

Scrisul îţi este o salvare
Frumoasă şi tulburătoare,
Prinţ adorat într-o poveste,
În care viaţa însăşi este

[...] Citeşte tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt de Salvare...

Tatăl nostru Cel Mare.
Ne doare tare a noastră purtare
Puterea Ta e cea mai mare
Şi cerem îndurare, toţi cu ochii ridicaţi spre cerul mare

Noi am venit pe lume, copii de Dumnezeu, al nostru nume
Frumoşi la culme, sănătoşi in carne şi oase
Planeta miroase acum, cumva anume
Valuri cu spume de sânge, lovesc a noastre case

Trimite-ne Tu Doamne o oaste
De îngeri să ne repare
Ne doare în a sufletului coaste

Fă o minune să apară, răul de bine să separe
Tu ai răbdare, ne - ai pus la grea încercare
La o întrebare, am aflat răspuns se pare
Nu noi stăpânim această planetă încântătoare

Te rugăm Doamne fără încetare

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pantofi vechi

Nu-i arunca, nu-i lepăda
la coşul de gunoi. Sunt plini
de pustietate şi de călătorii.

Au forma unei bărci, dar (tu spui) ce ape
le-au mai rămas pe care să înoate? Sunt nelocuiţi –
dar câte capitole din mine-s ghemuite-n ei?

Autobiografii – toate-ale mele,
cel care cutreieră peisajul fără drumuri al amintirilor.
Dar mai sunt amintiri care-abia aşteaptă să se nască

şi pustietăţi de îndurat.
– Nu le alunga. Eu stau în echilibru
între două timpuri, între două iubiri –

timpurile trecute şi cele pe care le voi întâlni, şi care-mi vor oferi
embleme ca aceşti pantofi vechi în formă de barcă,
o barcă de salvare, plină cu supravieţuitori.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sens

auzeam ecoul vocii Tale
subterfugiu de salvare ce refuză mândru trecerea
şi revoltă sensibilitatea
îndârjind-o
să treacă dincolo de zidurile reci ale preajmei
pe lângă frenetice umbre înglobate în unele
tremurătoare în acelaşi praf
cald mângâind tălpile

am ascultat ecoul vocii Tale albe
un fel de eu
plăsmuit pur de mintea mea
melodios în vocea Ta
pe care nu l-aş mai lăsa să plece
chiar de-aş înfrunta umilinţa de a nu-l pierde minţindu-mă
Tu prefăcându-Te că nu ştii că pricep aceste toate
cu mândria Ta de tânăr nemuritor oprit la porţile cetăţii
şi voce lămuritoare
vorbind fiecărei flori reîncarnată în mineral

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora unirii

Fiinţe de piatră, cu fulgere grele,
Fac zid de rachete, scrâşnind din măsele,
Cruzimea li-i oarbă, răbdarea li-i suptă;
Au poftă de sânge şi sete de luptă,
Lumina izbeşte-n zăvoarele firii;
Sunaţi, trâmbiţaşi, pentru ora unirii!

Hefaistos înghite secunda majoră,
Cu fremăt de clopot în barba sonoră,
Himere auguste valsează cadrilul,
La puntea speranţei domneşte delirul,
Lumina izbeşte-n zăvoarele firii;
Sunaţi, trâmbiţaşi, pentru ora unirii!

Pământul în goana pierzării tembele,
Îşi flutură vraja genezei prin stele...
În marea de zbucium şi lacrimi amare,
Mai cerne norocul fiori de salvare,
Lumina izbeşte-n zăvoarele firii;
Sunaţi, trâmbiţaşi, pentru ora unirii!

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!