Poezii despre rime incrucisata, pagina 7
* * *
Un cavaler Nevormehr
Și o prințesă, Irina,
Ei nu s-au văzut nicăieri,
Numai în vise nocturne.
Ea nu era Annabel,
Ea scrie poeme sublime,
Pe când cavalerul rebel
Căuta iubirea în rime.
Dar timpul, un corb nemilos
Îi tot urmărea cu privirea,
Irina o carte a scos
Pe care-o lăuda scriitorimea,
s-a dus cavalerul Bemmehr
să-și toarne aleanul în ghiersuri,
vor trece oricum primăveri,
Irina clădea universuri.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai, spune
De ce nu mai dai nici un semn,
iubito cu ochii de lemn?
De ce nu-nțelegi ca sunt Viața,
iubito cu ochii de ceața?
De ce nu ma lași sa te-ating,
pe tine cu floare sa ning
și nu ma saruți pe idei,
iubito, cu ramuri de tei?
De ce nu dai drumul la vânt,
iubito, cu sâni de pământ;
și ma tot lași de cu jale,
iubito, cu ochi de migdale?
De ce șoldul ți-e ca ulciorul,
sprânceana pe cer ca și norul;
și mă îmbăt în de tine
și sparg absolutul cu rime?
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De drum nebun
Îmi e calul obosit
de atâta galopat,
spre un câmp mai înverzit
unde poate a plouat
și mă duc pe calea mea
spre soarele ce apune,
sus nu este nicio stea
s-o iubesc nescrisă-n rime.
Aud pietrele călcate
și crăpate unele,
deranjate sunt pe moarte
invocând copitele.
Îmi e calul obosit
și încă mă duce-n spate,
de mers mult e umilit
și mă duce până poate.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pătrund în suflet
zâmbete violete cu parfum
în leagăn născute
venită în taior roz
cu ochelari fumurii
șoptește pentru mine
te iubesc te iubesc te iubesc
un farmec de iubire
rămâne în zare
extaz și candoare
pentru poetul dansator
pe sârmă inventator de cuvinte
jongler de rime rostite
la fereastra lângă cer
totul pentru zâmbetul
cu parfum de tei
care mă doare mă doare
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialog liric
- Ce-i o lacrimă? Ce-o fi?
- Poezia inimii...
Împletind cu a iubi,
E durerea de a ști.
- Nu-mi mai bate capul... Iar?
Tot cu rime și povești,
Zile câte-n calendar...
Tu te bucură că ești!
- Să mă bucur? Cu cât știu,
Mi-e mai greu și mă-nspăimânt.
Dar am suflet veșnic viu,
Poezia-mi este cânt.
Hai, să scriem amândoi
Un roman, cum n-a mai fost!
- Trei e unu și cu doi?
Ce îmi pasă? N-are rost...
[...] Citește tot
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie între rime și vers alb
Numai un joc prematur,
Născut de un nebun,
Ar număra același vise,
Din mărgăritare neatinse.
Lumina e-o piedică a minții?
Nu șterge memoria afectivă!
Din fragedă pruncie,
Nu cred în nebuloasa,
Unei frumoase prierderi,
Fără cuvinte și repaus,
Pentru cel ce strigă iubirea,
De stăm în nepăsare,
Somnul se apropie duios
Pe la ochii cei frumoși
Și tot caută o rimă
Pentru cei fără de vină.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invers
Nu mai folosește la nimic limba, cuvântul, dialog,
Înțelesul e inexistent, orice exprimare suferă enorm,
Căci ce se aude în vibratorul pânzei de timpan
E doar o ciocăneală, se rostogolind pe o scăriță de-un olog
În prăbușire, fără a mai putea să urce, de un neînțeles diform...
Și din eroarea vrută, prin ecou e totul invers, o răstălmăcire-n van.
Da e "ad... ică, nu" și nu e "un... uf, nu se știe", o amestecătură,
Ca un feed back defectat, defecat pe traseu, manipulat perfid,
Cu o presiune ce-ar distruge labirintul din internele urechii,
Obligând stupefacția să caște guri, de atâta fals; lepădătură
Păcălind totul, o logica în dispariție, înmocirlită în perfid,
Cu guralivi de promptere dictate, înspre prostimea lor, zevzecii...
Nici văz nu mai servește, că oricum pe fundul negrului imaginea e răsturnată
Și cum și creierul lipsește, chiasma-i și mai mult încrucișată...
Simt, sunt gol de atâta ură, căci o lume întreagă mi-e servită rău falsificată
Și absurdul capătă aspect de holocaust, ce-a cuprins deja mase... eres,
Căci și-au pierdut și ce aveau, limbajul strâmb... tot e-n regres,
Chiar și de fund e atins demult, dar firu-i fin pe-ultim tăiș, ce nu pătrunde; înghite într-un revers, invers!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce ai tu, femeie?
Ce au ochii tăi, iubito,
De nasc noaptea poezii?
Dragostea ce mi-ai trezit-o
Se îmbracă-n versuri mii...
Ce-are trupul tău, femeie,
De-mi ademenește mersul?
Iar privirea-ți, c-o scânteie,
Îmi aprinde-n minte versul...
Ce-are vocea ta, iubire,
De-o resimt ca pe-o romanță?
Ea-mi dictează în neștire
Rime despre drag de viață...
Ce ai tu și-o alta n-are?
Ochii-ți, trupu-ți, vocea ta
Inundat-au ca o mare
Versul, gândul, inima...
poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Sincopă
Pe coala albă de hârtie
simt că ar putea,
să înceapă
o simfonie,
ce cuprinde
în două linii
litere dintr-un alt anotimp.
Simt sincopa inimii mele
și ritmul inimii tale
undeva, în altă lume,
departe...
printre rime.
Te cuprind cu vederea
armonizând timpul trecut
cu iubirea
sau ce a mai rămas din ea.
Tu nu mai ești...
te-am pierdut iubito,
fată de dincolo de zări,
iar poarta mea de păreri de rău
[...] Citește tot
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum stelar
Dau veste toamnei care vine
Că nu mă va găsi acasă,
Îi las un bilețel pe masă:
"Eu însămi voi pleca din mine"!
Las lenjeria cu suspine
Sintagma dragostei contrasă,
Dau veste toamnei care vine
Că nu mă va găsi acasă.
Parfumului stelar din tine
Port prețuirea mea aleasă
Pe care o transform în rime,
Ca să rămână-n veci neștearsă.
poezie de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!