rime foaie verde saramura

Dor de verde, dor de mamă

Auzi cum îmi cade lacrima pe iarba ta?
Şi eu nu ţi-am adus măcar un colţ de pâine.
Doar tu coaci bine pâinea, cu cântec, cu ceva -
Acasă e amar, aici eşti verde mâine.

E vremea şarpelui de oţel pe linii de marfare,
Şi tac şi taci, române, când trenul şuieră în gară!...
Stejarul simte veacul tragic, şi negreşit se moare;
Copaci cu suflete tăiate s-au ruşinat şi au plecat din ţară.

Ruşine mi-e de moarte, de voievozi şi de haiduci,
Că România îngenucheată ajunse cuib de cuci.

poezie de Ştefan Radu Muşat din Exerciţiu de patriotism
Adăugat de Marian St. Vlad
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori

Pe ramuri verzi
picur albastru
din bucăţi de oglindă.
Ochii mei de sticlă
văd unduirea firelor de iarbă
şi-mi desenează
modele vii,
perfect geometrice
pe-un disc albastru.
Lumina ce-mi cade în poală,
călduţă,
se-mparte-n atingeri de verde
şi sunete de-albastru
şi-mi lasă un vid de culoare
pe care să-l acopăr
cu gânduri,
nici verzi, nici albastre,
ci de un galben mat
ca de-o suflare stinsă.
Verde crud,

[...] Citeşte tot

poezie de Anca Adriana Arbune
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar tu mă înţelegi

Iisus a certat marea, Darius a cerut să fie biciuită,
Eu nu o rog decât să mă lase să o contemplu.
O, de când privesc această mare verde,
Sărată, ca buzele iubitei mele, Annemarie.
La Vama Veche, într-un hamac, am uitat de mine
Şi am crezut că sunt o fiinţă amfibie
Care noaptea se ascunde-n mare,
Iar ziua se întinde pe nisipul fin.
O, lumea-i largă, marea-i boltită dincolo de orizont,
Vapoarele dispar pe curbura verde de apă.
Iubita mea a plecat de mult într-un oraş carbonifer,
Unde şi-a găsit un ceferist şi stă ascunsă
Într-o gară mică. Aşa că fii binecuvântată mare verde,
Doar tu mă înţelegi, doar tu nu mă trădezi
Şi mă primeşti în fiecare an să-ţi simt pântecul,
Să fiu parte din tine.
Iar când voi muri să mă aşezaţi pe un rug plutitor,
Să ard cu o flacără albăstrie.

poezie de Mircea Florin Şandru
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biografie

Eu sunt un om care face rime, nu un poet,
Citeşte-mi o poezie şi-o să afli asta concret.
Nu va trebui să te prefaci că-înţelegi ce scriu,
Toate-s clare ca lumina zilei, ca cerul străveziu.
Nimic ezoteric, echivoc sau ascuns prin unghere,
Doar ceva uşor de citit când eşti singur la o bere.

poezie de George Hunter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză verde trei smicele

Frunză verde trei smicele,
Am trei mândre, ca trei stele.
Una-n deal şi alta-n vale,
Alta, la şoseaua mare.
Cea de la şoseaua mare,
Îmi cerea mereu parale.
Eu parale nu i-am dat-,
S-a dus şi s-a măritat.
Cea din deal s-a supărat,
Cea din vale m-a uitat.

folclor românesc, din comuna Brăeşti, judeţul Buzău
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însoritul April

E primăvară, prieteni, e primăvară!
Toată câmpia zâmbeşte de-atâta verde;
Caisul din livadă, floarea-şi cerne,
Rândunelele se-ngână prima oară.

Se resimte iară-şi mireasma de afară
Şi cântecul ciocârliei ce abia se vede;
E primăvară, prieteni, e primăvară,
Toată câmpia zâmbeşte de-atâta verde.

Şi prin satul trezit, încă te-nfioară
Un piuit de pui şi cântec de cocoşi;
La porţi stau pe scaune, babe şi moşi,
Miresme-n suflet, astăzi ne coboară;

E primăvară, prieteni, e primăvară!

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin a ramurilor mreajă

Prin a ramurilor mreajă
Sună cântec ca de vrajă
Şi mângâie în urechi,
De sub teiul nalt şi vechi..

Printre ramuri, printre frunză,
Cearcă luna să pătrunză,
Ce frumoasă şi senină,
Vars-o dungă de lumină.

Numai buciumele sună,
Pe când discul blândei lune
Trece rariştea de fag,
Sună buciumul cu drag.

Şi-i răspunde codrul verde,
Iară sufletu-mi se pierde,
Fermecat şi dureros,
După chipul tău frumos.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Birtul Verde (pe la orele cinci, seara)

Îmi scâlciasem ghetele, umblând
Pe bolovani, opt zile, ca un câine.
La "Birtul Verde"-n Charleroi intrând,
Cerut-am şuncă rece, unt cu pâine.

Ciolanele sub masă mi le-am pus
Şi am privit desenele naive
De pe pereţi. A fost frumos nespus,
Când fata cu privirile parşive

Şi sânii mari (n-o sperii c-un sărut
Pe asta!) mi-a adus pe-un blid de lut
Felii de şuncă, unt şi pânişoare -

(Usturoiată şunca, şi rozalbă!)
Şi mi-a umplut apoi enorma halbă
Cu-o bere ninsă de un rest de soare.

sonet de Arthur Rimbaud, traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarbă

Iunie este
Verde poveste.

distih de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place verbul "a simţi": a simţi zgomotul valurilor mării, a simţi un miros, a simţi sunetul ploii care te stropeşte pe faţă, a simţi pixul cum aşterne gândul pe o foaie goală, a simţi mirosul fiinţei iubite, a-i simţi vocea şi privirea. "A simţi" e un verb emotiv, care te uneşte cu cine te simte.

citat din Alda Merini
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!