revista de front

Tu şi eu

Tu eşti apă, eu sunt foc
Dă-mi răspuns la acest joc!
Eu sunt Soare, tu eşti Lună
Zi şi noapte împreună.
Tu şaten, iar eu sunt brună
Ce prin vise se cunună.
Eu sunt mare, tu esti ţărm
Ce în cale-ţi mă transform.
Tu eşti munte, eu izvor
Însă unu-i călător.
Eu copac, tu rădăcină
Ce ne ţinem de tulpină.
Tu eşti ceaţă, iar eu ploaie
Ce se-ascunde prin noroaie.
Eu sunt sunet, tu viu grai
Eu din versul tău răsai.
Tu esti foaie, eu stilou
Aşezate pe birou.
Eu apus, tu răsărit
Ce prin lume-au hoinărit.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Enescu
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul care a ras de noi

Ştia de fiecare dată cum întinde mâna să mângâie
Aerul de dimineaţă,
Destul de grăbit spre o altă zi
Cu umerii mereu lăsaţi deoparte,
Pesemne se întreabă de ce fiecare clipă are dansul ei
Nu ştie să caute răspunsuri potrivite pentru bătrâneţe
Dar salută politicos fiecare femeie,
Trece în revistă iubiri ambulante
Unora le-a amputat dreptul la memorie
Ce mai putea să le zică
Decât ca e prea târziu pentru o palmă dată,
Trece grăbit trotuarul
Harap Alb în blugi,
De teamă să nu-l părăsească umbra
Îşi face socotelile la un copac

…deasupra lui crengile îşi atârnă sfioase
râsul.

poezie de Ioana Bolba
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lullaby

Ştiam că ţi-ai vopsit părul.
Dimineaţa te duceai la servici
şi în urechile mele
era numai muzică
de Goran Bregović.

Ştiam că ţi-ai vopsit părul.
Puteai să apari în revista Estetica, pe copertă:
erai frumoasă
ca echilibrul dintre
cerere şi ofertă.
Treceai pe bulevardul Pache Protopopescu,
îmbrăcată în deux pieces –
erai doar avantaje,
eram numai exces.

Aş fi dat pentru tine hatişerife:
te-aş fi proclamat
prototipul florilor pictate
de Georgia O'Keeffe.

[...] Citeşte tot

poezie de T. O. Bobe din Bucla (2015)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uitai pe Olt în jos ( Doină românească )

Foaie verde măr zemos
Mă uitai pe Olt în jos,
Văzui frunza -ngălbenită
Şi pe maica necăjită.

Plânge, plânge şi suspină
Că se simte prea străina
Ca frunza de rădăcină,
Ca salcia din gărdină.

Dar salcia nu-i străină,
Are trunchi şi rădăcină.
Primavara face frunză,
Arşiţa să n-o pătrunză.

Face umbră răcoroasă
Şi se leagănă duioasă
În grădina de acasă –
Casă, vatra mea frumoasă...

[...] Citeşte tot

cântec, versuri de Camelia Opriţa din Uliţe şi oameni (2020)
Adăugat de Mircea MONU
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omologul tău

Mimând veacurile la rând
Voi căuta omolog pe înţeles
Departe pe creasta infinitului
Schimbarea de sens din mers
La răscruce de contemplaţii
Ar impune vocaţia zămislirii
Lacrima intimităţii va naşte
Un stol de clipe reversibile
În transparenţa nemărginirii
Deşteptând lumina sângerândă
Maşinăria timpului prolific
Reapare în aură libertină
Pare că-i o adiere onirică
Printre aspiraţii platonice
Trecere fugitivă în revistă
Convocând parada miturilor
În ritmuri răscolite de uimire
Visul poate fi omologul tău
Reveria ar fi omologul nostru
Idealuri implementate la capete

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (17 iunie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi cântă surdo-muţii despre tine

Îngenunchează lacrima nătângă
Pe buzele uscate-n aşteptare,
Învaţă să înoate-n delta stângă
Şi-n pieptul tău să-şi caute vărsare.

O poartă-n aripi lebede rănite
De-atâtea zări zburate prin furtună,
Iar valurile mării, gârbovite,
Din sânii mei, cu sete o adună.

Se strâng pe-obraji orchestrele tardive,
Viori amanetate prin suspine,
Solfegiile zac pe portative
Şi-mi cântă surdo-muţii despre tine.

Tăcerea lor îmi smulge insomnia,
Îmi coase lotuşi albi in mii de aţe,
Îmi fură de pe tâmple nebunia
Şi-mi ninge mâneci lungi pe antebraţe.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie-ţi sunt mamă

Prin fiecare frunză, noiembrie-ţi sunt mamă,
Sunt vis, melancolie, o umbră-ntre statui,
Sunt vânt adus de toamnă, copacii mă destramă
Şi-n liniştea din noapte spre-un alt tărâm mă sui.

Sunt partea-mi de lumină şi stropul de-ntuneric
Ce se prelinge-n grabă în ochii-mi plânşi de dor,
Sunt mângâierea caldă şi zâmbetul feeric
Al fiecărei mame şi-a celor care mor.

Sunt veşnica pădure şi-acelaşi orizont
Sub care-atâtea stele au ars pe-acest pământ,
Sunt mama ce-şi aşteaptă odorul de pe front
Şi tot ce pot atinge scriind al meu cuvânt.

Sunt tot ce niciodată nu mi-am închipuit,
O lume-n altă lume, miracol început,
Noiembrie-ţi sunt mamă şi fiul drag, iubit,
Un vis pe care noaptea-n suspin l-a conceput.

[...] Citeşte tot

poezie de Violeta Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem

Nu mă plâng, sunt insul care tace,
Drumul vieţii îl parcurg cu trudă
Intrigat de minţile opace
Cu sufletul şi inima crudă.

N-am să mă-ntorc la voi obedient,
Nici nu vă admir puterea sumbră
Sunt arma folosită conştient
Când tactic acţionaţi din umbră.

Şi liber îmi voi clădi norocul,
Cetate la margini de hotare,
Voi muri când va veni sorocul
N-am să fac la cei trândavi, cărare.

O să mă cheme totuşi luptător
În operaţiuni de front ascuns
Împotriva oricărui trădătror,
Să-mi guste ţeapa de răspuns.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jertfă

Ion al Floarei, Tăvălugul
Plecă pe front la bătălie
Lăsând în câmp, pe brazdă, plugul
Şi-şi puse flori la pălărie.

Dar jalnică-i fu despărţirea
Acelui ce cu gând pleca
Să făurească înfrăţirea
Să lupte spre-a o apăra.

Storcând din pleoapa încreţită
Lacrimi--de mult ce o durea--
Măicuţa lui, de ani albită,
Grăi, privindu-l cum pleca:

,, Să ne mai scrii, Ionică dragă,
Să nu ne dai uitării, mamă;
În gândul tău să nu se şteargă
Măicuţa-ţi gârbovă, sărmană!''

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur (2002)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frontul inzibil

Iubirea noastră-i ca un front de luptă,
nu ştim dacă ne vom întoarce vii,
deşi drapelul are pânza ruptă,
îl vom purta la piept pân-om muri.

Din părţi opuse zboară-ntr-una bombe
ce explodează-n flăcări peste tot
şi din tranşee, ca din catacombe,
soldaţii disperării fac ce pot.

Dar, ce ciudat, e-o luptă a tăcerii,
decorul incendiar e-adânc în noi,
şi, fără zgomot, gloanţele durerii
cu-atât mai rău lovesc în amândoi.

De sub pământ, din adăpost de lemne,
nici telefonul nu mai sună-acum,
se dau comenzi de-acţiune doar prin semne
care dispar în pâcla grea de fum.

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Purgatoriu pentru sfinţi (2014)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!