puternic firav

Leul şi petrolul

Trâmbiţăm acum cu fală
(Când economia-i goală),
Că leul se întăreşte...
Dar benzina... se scumpeşte...
Pentru că-i firav "avutul",
Petroliştii... au cuvântul...

hexagramă de Constantin Enescu (10 aprilie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele vrăjit

aţi auzit vreodată de Pleşa?
cu siguranţă nu
este muntele vrăjit în margini
la Ampoi,
stâncă gri-cenuşie de granit
în vârf un brad falnic ca un moţ
pieptul dezvelit, nu are cămaşă
nu are nevoie
nici când plouă nici când ninge
este puternic.
am spus vrăjit?
nu.. doar în ochii mei de copil...
văzându-l tăcut visam
să-l transform cu o baghetă magică
într-un castel
unde să-mi adun toţi prietenii
ca la o curte împărătească
ei aveau casele din bârne
dincolo de munte
într-o poiană cu iarbă verde

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocean mai puternic ca ţărâna

Ocean mai puternic ca ţărâna,
Încăpăţânat, turbulent şi-abraş,
Vei iubi oare-acest copilaş
Şi-i vei săruta întotdeauna mâna?

Când mă joc cu tine eşti blând foarte,
Iar valurile-s mătăsoase şi albastre....
Dar, spun marinarii care-au navigat departe,
Că nu te joci mereu, că ai şi zile proaste.

Dai bobârnace,-n larg, enormelor vapoare,
Ca şi cum ar fi surcele, nişte mici ghivece –
Spune-mi de rog, căci vreau să ştiu de ce
Ai o fire atât de schimbătoare?

Ocean mai puternic ca ţărâna,
Încăpăţânat, zgomotos şi-abraş,
Vei iubi oare-acest copilaş
Şi-i vei săruta întotdeauna mâna?

poezie de Annette Wynne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e doar un fapt banal. E de fapt o transfigurare a omului firav în faţa unei nenorociri mai pline de sens şi mai îndreptăţită decât omul însuşi.

Monica Iacobov în Lumea inconjuratoare, intamplari cotidiene si analiza firii umane pe care o facem cu totii zi de zi
Adăugat de Monica Iacobov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e doar un fapt banal. E de fapt o transfigurare a omului firav în faţa unei nenorociri mai pline de sens şi mai îndreptăţite decât omul însuşi.

Iacobov Monica în Analiza psihologiei umane
Adăugat de Monica Iacobov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele Vrăjit

Aţi auzit vreodată de Pleşa? Probabil... nu,
Este muntele vrăjit la margini de Ampoi,
Stâncă gri-cenuşie de granit.
În vârf, un brad falnic ca un "moţ"
Pieptul dezvelit... nu are cămaşă,
Nici când plouă, nici când ninge,
Nu are nevoie, este puternic...
Am spus vrăjit?

Nu... doar în ochii mei de copil văzându-l tăcut
Voiam să-l transform cu o baghetă magică
Într-un castel unde să adun
Toţi prietenii şi prietenele mele
Ca la o curte împărătească!
Ei aveau casele dincolo de munte,
Din bârne în poiana cu iarbă verde,
Unde se auzeau doar clopoţeii
De la gâtul firav al iezilor...
O lume reală, unde se putea ajunge
Doar pe o potecă îngustă, şerpuită.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu din Nostalgie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medicală

Un medic îşi certa un pacient:
- De ce n-ai mai venit la tratament?
Acesta-i spuse pe un ton firav:
- N-am putut, domn' doctor, c-am fost bolnav!

epigramă de Gheorghe Burduşel
Adăugat de Gheorghe Burduşel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dao de Jing # 36

Ceea ce se contractă
Trebuie ca întâi să se fi extins.
Ceea ce se destramă
Trebuie ca întâi să fi fost puternic.
Ceea ce se prăbuşeşte
Trebuie întâi să se fi ridicat.
Înainte de a primi
Trebuie să fi oferit.

Aceasta se numeşte percepţia naturii lucrurilor.
Ce este moale şi plăpând covârşeşte ce este tare şi puternic.

Peştii nu părăsesc apele adânci,
Iar armele unei ţări nu trebuie ţinute la vedere.

poezie de Lao Tse, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai ascuns visele într-un crâmpei de zâmbet firav. Cu picioarele goale, încă sărutând umbra chipului tău, oglindit în apusul razelor străvezii, caut să-ţi sorb apele gândurilor.

Andreea Palasescu (7 august 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Titel

Sufletul tău
fu pomul firav
cu un fir de viaţă legat
de parul vertebrelor

răzvrătite celule
corbi îndoliind copacii
în inflorescenţa tumorii
crescu nefiinţa

să fie oare luna
marele câine
care păzeşte lumea.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!