Poezii despre poezii zbor pe taramul iubirii, pagina 7
În numele iubirii
în numele iubirii se-mperechează raze
se construiesc maternități și școli
lumina fericirii reverberează-n fraze
povești cu mândre nunți umplu coli.
în numele iubirii odoarele se nasc
atracții sublime pentru șapte arte
elixirul fericirii se scurge din teasc
expresive viziuni ne poartă de parte.
tonalități mângâietoare apropie inimi
în numele iubirii cerul ne e aproape
să disipe blesteme să destrame patimi
vise infinite rulează sub pleoape.
în numele iubirii se varsă lacrimi
soarele se oglindește în limpezi ape.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oceanul iubirii
Navighez pe oceanul iubirii
Delfinii zburdă peste tot în jur
Simt în nări mirosul fericirii
Ce umple aerul sărat și pur.
Valuri de sentimente mă poartă
Spre orizontul depărtărilor
Nu-mi e necesară nicio hartă,
Urmez chemarea desfătărilor.
Sunt atras în mod irezistibil
Ah, cât de mult aș vrea să pot să zbor!
Deși nimic nu este imposibil
Când simți așa un dor înălțător.
Știu că m-aștepți, că vrei să mă dezmierzi,
Să mă iubești, să mă săruți cu drag
În ochii mei cu totul să te pierzi
Iar eu la tine-n suflet să mă bag.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (10 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia e tot un soi de cuvinte
aud tot felul de lucruri
văd chestii
și
lumea parcă a intrat
de-a dreptul
în priză
citesc poezii care se vor poezii
vulturii sunt foarte singuri
și luna, în momentele ei
plânge
îmi încleștez pumnii
și parcă
capătul lumii e mult mai departe
dacă tu vrei mai mult, e un punct de vedere
e vară,
și asta... nu e ultimul țărm
iar mâine
[...] Citește tot
poezie de Anghel Geicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirii nu-i pun lacăt
Norii negri greu apasă, cerul meu a obosit,
Răvășesc răzlețe gânduri, visul nu-mi este tihnit,
Noaptea-mi spune adevărul despre stele căzătoare,
Zace învelită-n spuză o dorință ce nu moare.
Încă mai mocnește focul vremii dulcilor chemări,
Prin unghere tot mai arde vreasc de dor, de alinări,
Viața ce mi-e hărăzită în restriște n-am s-o las,
În realitatea tristă doar iubirea mi-a rămas.
De a vieții frumusețe n-am să mă despart ușor,
Cu aripa mai domoală îmi continui al meu zbor,
Pe al drumului destin îmi duc pașii pân* la capăt,
De mă-mpiedic mă ridic dar iubirii nu-i pun lacăt.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul tău...
Cuvântul tău, iubite, are puteri astrale
Mă urcă spre înalturi deasupra unui nor
Și îngerii din ceruri, în aripi cu pocale,
Îmi toarnă mir pe tâmple, mă iau cu ei în zbor
Culeg din cer azurul și îl cufund în mare,
Nemărginiri albastre pot pune în priviri
Ca stânca de granit atât pot fi de tare
Și pot zidi în suflet, iubirii, mănăstiri
Mă întrec cu pescărușii când zboară peste valuri
Când spui că ți-este dor și te gândești la mine,
Croiesc din spuma mării o mantie... și-n voaluri
Eu te aștept să vii pe țărmuri euxine...
Se despletește valul, mi-am despletit și părul,
Pe țărmul de smarald vom sta o noapte întreagă
Și-n cântecele mării vom desluși misterul
Cuvântului ce-nalță,... iubirii ce ne leagă....
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În aer totul e un zbor
Ai uitatat pe masă bucuria
rămasă-n bucate sfințite,
în liniștea înaltă cât o clopotniță
din care bat clopotele învierii.
Într-un sat cu biserica pe dealul viei
unde pomii înfloriți sunt în sărbătoare,
oamenii respiră-n clipe fermecate
cuvinte dătătoare de viață.
În aer totul e un zbor
prin care se joacă lumina.
Se simte plutitor-n volute cântul
cum se înalță din inimi de copii,
îngerii se opresc și-l ascultă.
Cu ochii mai senini ca cerul
privesc în oglinzi albastre
cum se deschid porțile iubirii
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trup si suflet
Stapaniti de dorinte trupurile patimase se intalnesc in clocotul fierbinte al trairii
Pe un nor de gesturi printre flacari umede mistuite a fericirii
Intr-un voal de joc al vointelor ca o leoaica tandra se legana neintrerupt sub privirile tacute
El ca un orb ii cerceta trupul zvelt cu mangaieri placute
Lumea se topeste, iar timpul parca s-a oprit in nebunia simturilor
Buzele lipite ca o ventuza in dulci sarutari cutreierau taramul viselor
Pareau ca doua mierle ce canta in extaz de bucurie gata spre suflet sa zboare
In identitatea iubirii.
poezie de Iulia Andreea Tala
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am visat că dansam împreună
Am visat că dansam cu fericirea în brațe,
Că pășeam legănați pe-a iubirii nuanțe...
Eram mândri de împlinirile viselor dulci,
Ne sărutam fierbinte printre flori și rugi...
Primăvara înălța izvoare cu sânii de dor,
Eram însetați de inerția stelară în zbor...
Visul avea albe rădăcini tămâiate cu soare,
Întâmplarea unduia în val și spumă de mare...
Mușchii cerului albastru se încolăceau în noi,
Ne adunau inima și-o plantau în viață vioi...
O vioară se auzea, cu foc, în seninul iubirii,
Cascada plăcerii ne arunca în mugurii-nfloririi...
Am visat c-am dansat înstelați până când
Bătrânețea se ancora de-al tinereții rând!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Tărâm cu vene suprapuse
Pe tărâmul nostru fără oxigen
Glucoza și valuta își fac loc
La unii pentru-a fi prelinse-n sânge,
La alții de-a urca în falnic joc.
Lumina are granițe în toate,
Universul oaselor se-ndoaie
Când poarta fericirii se deschide
Desfundată de virtuți și de gunoaie.
Tărâmul meu cu vene suprapuse
Se-mpăunează cu capete de mort
La auzul că pe scena vieții
Trebuie s-aduci credinței pașaport.
Oare-i motiv de zâmbet pentru
Adierea frunzei care-n toamnă cade
Când suvenir rămâne-n neamul meu
Doar inima ce românește bate?!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Învață-mă să zbor...
Învață-mă să zbor sau să trăiesc,
În ceasul desfrunzirii dintre noi,
Să pot privi la umerii tăi goi
Atât de blând, de viu și de firesc.
Atât de greu, atât de nebunesc
Nu mai avem nici timp pentru risipă,
Învață-mă să zbor măcar o clipă
Să pot privi de sus ce-i pământesc.
poezie de Adrian Abrudan
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!