poame de toamna

Dumnezeu este în stare de şoc, de faţă cu apetitul progeniturilor sale pentru poame.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nervi de toamnă

(Toamna... iar sunt copil)

Toamna... iar sunt copil,
Prezenţa mea am pierdut-o...
Si iar defilează, umil,
Mizeria uitată de cei ce-au cunoscut-o.
Inima, grea, se izbeşte-n bizare cadenţe....
Oftică, toamna şi zdrenţe...

Despre asta nu, despre aceea nu,
Frunze la vânt...
Hohu,
Si eu am fost pe pământ,
Dar unde-ai fost tu?

Sunt iar in oraşul enorm.
De cei ce se sting, nimeni nu regretă.
Dorm...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

toamnă

Toamna este un sentiment, toamna nu este un anotimp. Este sentimentul acela nedesluşit al scurgerii timpului fără să-ţi pese, al abandonului ca ultimă formă de frondă, de libertate, de răzvrătire, în cele din urmă.

definiţie de Marius Tucă în Astenii de buzunar
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum exotic

În calde seri de toamnă când sorb cu adâncire
Mireasma care molcom din sânul tău adie,
Un ţărm al fericirii în mintea mea învie
Orbit de-o monotonă, fierbinte strălucire:

Un ostrov leneş unde mărinimoasa Fire
Dă arbori stranii, poame cu care te îmbie,
Bărbaţi cu trup subţire şi sprinenă tărie,
Femei cu-o fără seamăn de sinceră privire.

Mireasma ta mă duce-n meleaguri minunate
Şi văd un port cu multe corăbii adunate
Ce-s încă ostenite de valuri şi lumină,

În vreme ce parfumul ce-l dau tamarinarii
Domol îmi umflă nara şi-n sufletu-mi se-mbină
Cu cântecul pe care-l îngână marinarii.

sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Campionul rezistenţei

Rezistă-n România
Gândindu-se la poame
Chircit frumos de foame
Un om la Hamangia.

epigramă de Petru Băneşti din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tuturor

Natura a creat uşor
Pe blestematul muritor,
Iar muritorii - ce mai poame!
Pe bieţii muritori de foame!

epigramă de Vero din Palatul de Justiţie (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recoltă bogată

Anul ăsta, măi nepoate,
Sigur ai scăpat de foame!
În cămară ai de toate,
Şi în casă... două "poame".

epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Ion Ruse
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am ascuns de toamnă...

M-am ascuns de toamnă într-un vârtej de frunze rătăcite,
Lenevind mă poartă vântul spre orizonturi prăfuite.

M-am ascuns de toamnă sub un butuc de vie plin de struguri,
În visul ruginit al viţei se trezesc şi plesnesc muguri.

M-am ascuns de toamnă sub poala mărului ce stă să ardă,
Freamătă uşor, se teme că frumuseţea o să-şi piardă.

M-am ascuns de toamnă sub un gutui ce candela-şi aprinde,
Arde fitilu-n felinar, raza speranţei se întinde.

M-am ascuns de toamnă iar sub nucul falnic din grădină,
Coji de nuci se zdrenţuiesc, foşneşte-n ram frunza-i puţină.

M-am ascuns de toamnă în nostalgia dulcilor tristeţi,
Mi-a fugit dorul de-acasă în zorii unei dimineţi.

M-am ascuns de toamnă într-un lăcaş de răvăşite gânduri
Şi m-a găsit în zboru-mi lin prin păsări pribegind în cârduri.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îngenuncheat de toamnă...
De-atâta toamnă, vor suspina izvoare
Iar eu te voi chema la nesfârşit,
În lumea unde totul s-a oprit
Şi din iubire, uneori, se moare.
Te-aşez pe tâmplă şi te-aşez pe frunte
De-atâta toamnă simţurile-mi scad,
Dar te iubesc şi pentru tine ard
Sunt torţă vie într-un pustiu de munte.
Şi totuşi, dacă plouă şi e frig
Şi ochii mei sunt râuri îngheţate,
Am dreptul meu să te zidesc în toate
Şi-ngenuncheat de toamnă, să te strig.

poezie de Adrian Abrudan (2014)
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de toamnă

Că toamna a sosit în ţară
Cu ale sale bogăţii,
Se simte-n strugurii din vii
Ori în pălinca din cămară.

Se vede-n frunze ruginii
Ce au cărat un an povară,
Că toamna a sosit în ţară
Cu ale sale bogăţii.

Şi-n parcul verde-odinioară,
În care tâmple argintii
Aşteaptă foştii lor copii
Să se întoarcă iar la vară,

Că toamna a sosit în ţară.

rondel de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!