platon - despre frumusete

Un lucru pe care niciodată nu l-am spus nimănui e că Alice H. m-a vizitat de mai multe ori în vis. N-avea formă (ca să nu mai vorbim de articulaţii), era doar un foc blând iscat dintr-o vale colorată care, presupun, era frumoasă. Alt lucru pe care n-ar trebui să-l spun e că nu sunt sigur dacă visam ori nu. În starea mea, asta se întâmplă frecvent, iar mie nu-mi pasă. Nu ştiu dacă venea de dincolo de acel teribil vagon cu un hârdău înăuntru, care nu corespundea concepţiei mele despre frumuseţe şi care totuşi e acolo, la sorgintea a ceea ce credem că este frumos. Sigur este că eu sper să fi venit de dincolo.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirii nu-i pun lacăt

Norii negri greu apasă, cerul meu a obosit,
Răvăşesc răzleţe gânduri, visul nu-mi este tihnit,
Noaptea-mi spune adevărul despre stele căzătoare,
Zace învelită-n spuză o dorinţă ce nu moare.

Încă mai mocneşte focul vremii dulcilor chemări,
Prin unghere tot mai arde vreasc de dor, de alinări,
Viaţa ce mi-e hărăzită în restrişte n-am s-o las,
În realitatea tristă doar iubirea mi-a rămas.

De a vieţii frumuseţe n-am să mă despart uşor,
Cu aripa mai domoală îmi continui al meu zbor,
Pe al drumului destin îmi duc paşii pân* la capăt,
De mă-mpiedic mă ridic dar iubirii nu-i pun lacăt.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-na George Reece

I-aş spune acestei generaţii:
Memoraţi câteva versuri despre adevăr sau frumuseţe;
Într-o zi, ele ar putea da un sens vieţii voastre.
Soţul meu n-a avut nimic de-a face
Cu falimentul băncii – era doar casier.
Ruina s-a datorat preşedintelui, Thomas Rhodes,
Şi fiului său de nimic şi fără scrupule.
Şi totuşi soţul meu a fost trimis la închisoare,
Iar eu am rămas cu copiii,
Să-i hrănesc, să-i îmbrac şi să-i ţin la şcoală.
Şi am reuşit, şi i-am scos pe toţi în faţă,
În lume, curaţi şi puternici.
Şi totul prin înţelepciunea lui Pope, a poetului:
"Îndeplineşte bine partea ta de datorie, în asta constă întreaga onoare".

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Platon nu a inventat atenieni cu tot cu numele, familiile şi rudele lor; el a scris despre oameni reali – unii încă trăiau şi erau activi în Atena –, oameni cu reputaţii, familii, vecini şi afilieri politice, oameni care apar şi în alte mărturii istorice: ridiculizaţi în comedii, chemaţi ca martori, aleşi în funcţii, vânduţi, căsătorindu-se, cumpărând proprietăţi, călătorind, murind. Societatea din vremea lui Socrate nu era făcută doar din instituţii şi ideologii, ci era compusă din oameni reali, indivizi prinşi în ochiurile unei reţele de relaţii familiale, sociale şi politice, fără de care înţelegerea dialogurilor lui Platon ar fi denaturată.

Debra Nails în Oamenii lui Platon. O prosopografie a lui Platon şi a altor Socratici (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare parfumată

dacă e să vorbim despre bărbaţi
şi dacă e să vorbim despre bărbaţi deschis
dacă e să suport consecinţele
ce mă poate interesa
mai mult
decît bărbatul unei femei fericite

în tunelul meu
mai lung decît ochii
asta e singura frumuseţe a unui bărbat
celelalte sunt minciuni
ca şi barba ta în care s-a încurcat Dumnezeu
(uite-l prin monoclu cum chicoteşte)

care dragoste mă
nu e nicio dragoste

sunt doar 50 ml de de flowerbomb
o pernă bine umplută cu virtute
filmul în care mi te-aduce Satan de urechi

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternitate

Nu ştiu pentru cine aş putea să mai spun
Că bântuie prostia cu puteri de taifun.
Degeaba înotăm triste epave pe lac,
Cinic şi mândrii sfidăm al salvării colac.

Nu ştiu cum mai perceptibil şi-adânc să pătrund
Cu lacrimi româneşti-n cerul nostru profund,
Ce scuze şi fapte aş putea din larg s-adun
Pentru iertare, cerului gol să îi propun.

De sus aş desprinde cea mai eternă stea
A cărui vârstă e în România mea,
Despre oamenii uitaţi aş vrea să îi cânt,
Despre perversitatea impusă pe Pământ,

Ori absurdul din epuizante aşteptări,
Ca şi entuziasmul flagrantelor erori.
Rugăciunile -s prea vechi cu puţine verbe
Iar Iadul de azi în smoală nouă ne fierbe.

poezie de Stelian Platon
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare parfumată

dacă e să vorbim despre bărbaţi
şi dacă e să vorbim despre bărbaţi deschis
dacă e să suport consecinţele
ce mă poate interesa
mai mult
decît bărbatul unei femei fericite

în tunelul meu
mai lung decît ochii
asta e singura frumuseţe a unui bărbat
celelalte sunt minciuni
ca şi barba ta în care s-a încurcat Dumnezeu
(uite-l prin monoclu cum chicoteşte)
care dragoste mă
nu e nicio dragoste

sunt doar 50 ml de de flowerbomb
o pernă bine umplută cu virtute
filmul în care mi te-aduce Satan de urechi
extras dintre şapte numere norocoase

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare parfumată

dacă e să vorbim despre bărbaţi
şi dacă e să vorbim despre bărbaţi deschis
dacă e să suport consecinţele
ce mă poate interesa
mai mult
decît bărbatul unei femei fericite

în tunelul meu
mai lung decît ochii
asta e singura frumuseţe a unui bărbat
celelalte sunt minciuni
ca şi barba ta în care s-a încurcat Dumnezeu
(uite-l prin monoclu cum chicoteşte)

care dragoste mă
nu e nicio dragoste

sunt doar 50 ml de de flowerbomb
o pernă bine umplută cu virtute
filmul în care mi te-aduce Satan de urechi

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bardul

Eu în lumina flăcărilor mele ard
Şi nu las lacrimile să mă doboare;
Zbor cu aripi lirice peste orb Înalt
Şi nu mă tem de capcane-ntâmplătoare!

Eu, testamentar clipei ce va veni,
Prinos sunt în jertfă şi netrădare;
Iubesc smerenia sincerităţii de A fi,
Caut în suflet mereu muzică şi culoare!

Eu, arhimandrit fără de mântuire
Vă scriu psalmii mei despre viaţă;
Cu acelaşi nesecat dor de iubire
O, cititorii mei, miezul cel unic de speranţă!

Eu, învăţat să alint tăceri şi slove
În gloria trăirilor faste pierdute;
Simt zbuciumul clipei ce-o să devore
Trecutul fără de-mpliniri şi lupte!

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul meu a obosit

Norii negri greu apasă, cerul meu a obosit,
Răvăşesc răzleţe gânduri, visul nu-mi este tihnit,
Noaptea-mi spune adevărul despre stele căzătoare,
Zace învelită-n spuză o dorinţă ce nu moare.

Se tot uită după noi întristata primăvară,
Nu putem să fim cu ea, este pentru-ntâia oară,
Priveşte cum stăm la geam, ne vede închişi în casă,
Ar dori să o-nsoţim dar necazul nu ne lasă.

Încă mai mocneşte focul vremii dulcilor chemări,
Prin unghere lin mai arde vreasc de dor, de alinări,
Viaţa ce mi-e hărăzită în restrişte n-am s-o las,
În realitatea tristă doar iubirea mi-a rămas.

De a vieţii frumuseţe n-am să mă despart uşor,
Cu aripa mai domoală îmi continui al meu zbor,
Pe al drumului destin îmi îndrept paşii spre capăt,
De mă-mpiedic, mă ridic, dar iubirii nu-i pun lacăt.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!