Poezii despre placerea mea, pagina 7
Cine sunt eu
cel care voi veni sau cel care nici nu am fost?
cel care va clipi sau cel care nici n-a deschis vreodată
ochii asupra frumuseților lumii?
cine sunt eu
dacă nu cumva... dumnezeul prea obosit, mulțumit
de o versiune în mic a puterilor sale cândva absolute?
până să aflu
voi continua să-mi ascund bucuria nătângă
să-mi caut
plăcerea în arderea de tot a manuscriselor de la marea
moartă-n durerile
facerii de valuri cu cap de copil răsfățat!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răstignirea textului roz
Ay frumoaso ce te-aș...
zi de vară până-n seară
într-un du-te-vino-du-te
doar plăcerea să ne doară
Zi de vară până-n seară
aș schimba numai poziții
și te-ai face foc și pară
de-aș opri să schimb muniții
Aș schimba numai poziții
într-un du-te-vino-du-te
echinoxuri și solstiții
ay frumoaso ce ne-am...
Zi de vară până-n seară
de ciudă moartea să moară
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea-i mult prea curioasă
De când stau la fereastra prin care se vede în mine
toată lumea-i mult prea curioasă,
își satisface plăcerea de a ieși în afară
fiecare din corpul său necunoscut
și poate într-o anumită măsură bolnav.
E greu să-ți recunoști singur ignoranța,
dar prin învățare lași să pătrundă lumina
în conștiință, gânduri,
limbă și cuvintele tale
ce dau vigoare trupului și sufletului
prin apropiere de semeni
și bunăvoință.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un copac
Nu-mi mai pasc mânjii miezul copilăriei
La poalele dealului,
Cu urechea lipită de calea ferată
Și plăcerea trenurilor care vor veni.
Plantele se îmbogățeau de lumină,
Iar sufletul era uns cu ierburi.
Foamea era o emoție care dădea în sete,
Apa se limpezea când bea regina florilor.
Nu mai sunt fetițele care mă iubeau,
Nici privilegiul de a ignora
Ori de a nu ști
Ca ele urcă-n trupul femeii
Alungate mai devreme.
Sunt un copac pe care-l mângaie cerul
Cu o înțelegere
Aproape omenească,
La marginea vieții.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (14 mai 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicație unei necunoscute
Nedescoperiții tăi ochi
Se deschid imenși ca un soare
Să îmi lumineze
Nopțile interstelare.
Un zâmbet este chipul ce-l porți.
Plăcerea clipei și a risipei
Care trece inconfundabilă
Petală parfumată și imuabilă.
Întâmplarea îți dedică cuvântul
Rodul chinului și poate gândul
Crăpând bumb de primăvară distinsă
În această iarnă cu pistrui ninsă.
Joc de cuvinte, zaruri căzute
În numere potrivite, câștiguri mărunte,
Bucurii iluzorii... Icoana ți-o port
Ca pe un stâlp la capăt de mort.
poezie de Mircea Nincu
Adăugat de Aurora Cretan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legământ
De ce oare sunt complicat,
N-am versul fin, suav, ușor,
Să pot să iau cu mine-n zbor
Doar bucurii... Nu e păcat?
Sunt prea tenebru, plicticos
Și nu știu să produc plăcerea;
Confund dulce cu-amar, cu fierea...
N-am parcă bula de-un spumos.
Și nu-s în viață o corvoadă!?!
Cred chiar c-am șarmul meu aparte;
Ades sunt jockerul din carte...
Cu mine viața nu e fadă!
... Îmi promit singur o schimbare
Profundă; vreau să dau sublim,
Să fiu Verlaine sau omonim...
Să rămân lumii o candoare!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Artă
Am făcut o artă din tot ce am făcut.
Am aprins lumină unde n-am știut.
M-a iubit plăcerea, și atunci mi-a plăcut
Să fac poezie din tot ce am avut
Am dansat în noapt cu un univers
M-a dansat erotic, într-un mod pervers
Am pictat un strigăt, noaptea mi la șters
Mi-a spus să fac din strigăt cel mai frumos vers.
Am pus în poezie gând și inima ruptă
Versurile plâng la poezia sfântă.
Marea se agită la vocea mea flamandă
De strigăt de durere și de inimă frântă.
poezie de Ionela Hondreac (17 martie 2017)
Adăugat de Ionela Hondreac
Comentează! | Votează! | Copiază!
CXXXII
De nu-i iubirea ce eu simt, ce-i oare?
Iar dacă-i ea, mă-ntreb ce e iubirea?
E-un lucru rău? De ce-i râvnesc rănirea?
E-un lucru bun? Atunci de ce mă doare?
Cum plâng când cer plăcerea arzătoare?
De n-o doresc, la ce-ar servi jelirea?
Cum poți atât când nu-ți dau consimțirea,
o, rău plăcut, o, moarte-nvietoare?!
Iar de consimt, eu plâng pe nedreptate.
În barca fără cârmă stau cu plânsu-mi;
furtuni pe mare vin să se aștearnă.
Ușor de-nvățături, greu de păcate,
așa încât nu știu ce vreau eu însumi,
mi-i vara frig și ard în plină iarnă.
sonet de Petrarca, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Despre ignoranta: a sa si a multora" de Petrarca este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Declarație testamentară
De multe generații urâm continuu
La noi ura ține loc de icoane
Ne modelează și ne împlinește destinul
Ne ține adesea de sete și de foame.
Astfel ura a devenit un titlu de noblețe
De aceea am început să urâm de plăcere
Cu ură noi ne dăm dimineața binețe
Cu ură transformăm plăcerea în durere.
De aceea din ură ne-am născut
Să ducem ura pe mai departe
Din ură noi copii ne-am făcut
Ca moștenirea să nu se piardă-n parte.
Dacă noi nu am urî precum se crede
Ea s-ar împrăștia printre voi fără speranță
Dozele noastre obișnuite de ură, v-ar ucide
Iar viața voastră nu ar mai fi viață.
poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De mă voi ruga luminii
Ce pot să-ți mai spun
când mă chemi mereu cu privirea
în brațele tale să odihnesc.
Inima mea-i supusă răbdării crude,
dorința vibrantă mă strigă.
Trandafiri roșii urcători
lângă inima-ți atât de nebună
arome seducătoare adaugă.
Bucurii și tristeți din trup
așteaptă coacerea fructului,
plăcerea și gustul
pâinii calde,
de mă voi ruga luminii
să-mi împrumute cuvântul.
Văd cum transparentă dispari
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!