picta

Îţi trimit un înger...

Azi mă gândesc.
Dacă aş fi un pictor,
Aş picta o casă în nori,
Un cer înstelat
Pe care să le împart cu tine.
Dacă aş fi un poet,
Te voi recita în versuri.
Dacă aş fi un muzician,
Tu ai fi muzica versurilor mele.
Dacă aş fi un înger,
Ţe-aş face numai bine
Pentru a vedea zile minunate,
Pline de muzică,
poezie şi dragoste.

poezie de Eugenia Calancea (26 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecce Homo

Natura-şi plânge fiul înfăşurat în ceaţă
şi copleşit de apa ce-n abundenţă cade.

Satan picta momentul cu demoni de cenuşă,
urnind spre răsărituri albastrele arcade
sub care omul vânăt ardea-n pământ de ceară
şi-n neputinţă - floarea ce zace în pustiu.

Când orice dimineaţă se-ndreaptă către noapte,
arunc spre cer obida: eu când n-o să mai fiu...?

poezie de Ionuţ Popa (25 ianuarie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om simplu

Dac-aş fi un pictor
Ştiu că zi de zi
Te-aş picta pe tine
Doar în culori vii.

Dac-aş fi un sculptor
Cu mâna sprinţară
Ţi-aş face statuie
Dintr-o piatră rară.

Dac-aş fi un meşter
Aplecat pe roată
Ţi-aş frământa trupul
Ziulica toată.

Dac-aş fi un înger
Coborât din slavă
Ţi-aş da nemurirea
Fără de zăbavă.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (13 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul zâmbet al răsăritului de martie, prins în fir împletit de taine nespuse îi strângeau inima mică în căuşul razelor leneşe. Dimineaţa, cu genele lungi, sărutate de umbra proaspătă a zorilor încărcaţi pe alocuri cu glas de văzhuh nesfârşit işi picta visele în nuanţe calde de lumină. Timpul îi răsărea din priviri şi gândul mut, fraged în trăiri se contopea cu întunericul din adâncuri nepătrunse, duale şi cumva ispititoare prin dorinţă şi necunoscut.

Andreea Palasescu (15 martie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina de înviere

Seara aceasta, inima mea va străluci precum o stea
Deşi apusă, odată cu răsăritul soarelui
Voi răsări din alte cămăşi, sub alte pleoape.
Voi învia prin fiecare deschidere
Voi redeschide ochii şi-n vis va fi lumină.
Lucirea ce ne va zâmbi mereu la margine de zi
Te strig lumină, te caut adierea lunii
Cu zâmbetul tu-mi vei picta pe piele: emoţione,
Buze, tatuaje veşnic deschise în lumina sufletului meu.

poezie de Ileana Nana Filip din Zbuciumul unui suflet însetat de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum a ars vestitul castel Nevermore

(lui Edgar Allan Poe)

Când s-au aprins luminile, nimeni n-a observat.
«E-ngrozitor cât de bine văd», grăi bătrâna mătuşă.
Printre tacâmuri şi strămoşi, singur necontaminat
Valetul orb paralizase lângă uşă.

În becuri se mistuia o gală ameninţătoare
Oaspeţii au invocat iute un pretext şi-au fugit.
Au rămas în cuier patru bastoane, o pălărie tare
Şi un câine cenuşiu care nu se ştie de unde a venit.

Revelaţia se picta pe pereţi şi lucea ca mercurul
O inimă electrică duduia sub pardosea
Bătrâna mătuşă sfâşiase-n cădere velurul.

poezie de Nina Cassian din volumul La scara 1/1 (Editura Forum, 1947
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se gândi

la femeia pe care o ţinea
în mâna stângă când o picta
cu mâna dreaptă goală
atingând trupul cu obrajii
plini de lacrimi frânt în tăceri
se gândi la femeia cu oase mari
care avea în birou un cais în ghiveci
îl văzuse pe roşcat în oglindă
cum o pândea când o desena
fără haine în mijlocul
unui pat dublu executat
din blănuri de urşi polari
vânaţi de emirii sau şeicii
care umblau cu tălpile încinse
pe nisipul dat prin sită

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 16

Dar tu de ce acum să nu te lupţi din plin
Cu-acest tiran de timp ce viaţa-ţi vrea mereu
Şi te-ai baricadat în tristul tău declin
Când poţi trăi plenar, nu doar în versul meu?
Acum eşti cocoţat pe tot ce e plăcut
Însă grădini virgine te aşteaptă zeci,
Care doresc flori vii să-ţi poarte-n solul mut
Nu ca a ta pictată, ce moartă e pe veci.
Şi-aşa al tău urmaş o viaţă va salva
Ce-al Timpului penel şi-un ucenic condei
Nu o pot zugrăvi şi n-o pot releva
Ca alţii să te vadă trăind cu mult temei.

Dar când te dăruieşti, mereu vei exista,
Căci cu talentul tău, te vei putea picta.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îl rog pe Dumnezeu

Îl rog pe Dumnezeu să mă omoare,
Dar El nu omoară pe nimeni,
Am fost de multe ori nedrept
Cu alţii, cu mine însumi,
Am învăţat ceva?
Ştiu, nici o femeie nu poate fi părăsită,
Aşa cum nu poţi părăsi
Mama Natură, ea ne naşte, ne creşte, ne-ngroapă,
"pe unde trec lebedele, noi bem vinul de foc",
Spune Poetul, "durere şi râs purpuriu",
La bătrâneţe, Ionesco se simţea plictisit,
Subzista, se temea de uitarea oamenilor,
El, neuitatul. Picta.
Cine nu pictează în minte?
Cine nu cântă în şoaptă?
Ne temem de propria voce.
A murit un câine din vecini,
Un suflet de cavaler.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tabloul vieţii

Descrie-mi c-un penel întreaga viaţă,
dar fă-o-aşa cum aş fi vrut să fie:
ferită de momente ce îngheaţă,
căci mi s-au întâmplat prea multe mie!

Acoperă-mi c-un văl copilăria
prin care am trecut atât de iute
şi pune în culori doar armonia
poveştilor de-atunci, neîntrecute.

În zona cu furtuni, aşează-mi părul
aşa încât să pară unduire
prin lumi în care caut adevărul,
şi nu-mi picta în ochi dezamăgire.

De poţi, tabloul... fă-l să pară viu,
aşa cum, peste vremuri, vreau să fiu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!