pentru cine bat clopotele

O, clopotele, clopotele! (inspirat din Al.Vlahuţă)

Albă, mică fărâmiţă,
Unde rătăceşti voioasă?
Fulg bălai de porumbiţă,
Vino-n palma-mi de te lasă!...

Fărâmiţă de hârtie,
Crunt te bate uraganul;
Suflet despărţit de glie
Rătăceşti zburând în vanul

Spaţiilor nesfârşite...
Nu te duce, eşti prea mică
Între florile-ofilite!
Nu pleca, o, rândunică!

Suflet rătăcit în lume!
Zbori, furat de vânturi calde,
Te-a scăldat talazu-n spume;
Fugi, neantul să te scalde...

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur..., după Alexandru Vlahuţă (1927)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea strigă, nu se-aude...

Oraşu-i gol, doar cimitirul a adunat lângă morminte
Pe viii morţilor, cu dorul şi cu durerea în cuvinte.
Se mai desprinde câte-o frunză, prinzând o lacrimă amară
De pe un rid de suferinţă din poezia solitară,

Ce încă mai suspină-a jale,-ncrustată-n piatra funerară,
Deasupra căreia uitarea şi nopţile doar mai coboară.
Tăcerea calcă pe morminte, cu rugăciuni abia şoptite
Şi nu răspunde niciun suflet din adormirea lui cuminte.

Doar lumănările-şi adună în statuete taciturne
Lumini zidite-n parafină, pentru plimbările nocturne
Ale plecaţilor din viaţă în lumea care nu cuvântă.
Doar clopotele bat, Marie, şi Liturghia-n ceruri cântă.

Oraşu-i gol, doar urma vieţii, o mai zăresc pe câte-o stradă
Ascunsă-n plânsul dimineţii, ce nu mai poată să te vadă.

sonet de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai adânc decât marea în gânduri

Astăzi sunt mult mai iubit decât nisipul
nimeni nu vine pe plajele mele
aleargă doar caii sălbatici şi vântul.

Visele se cazează în hoteluri de lux
prin gânduri îmi trec femei voalate
frumos desenate în laboratoarele nopţii.

Nu mai rămâne cu mine-n cuvinte
decât gustul de viaţă-n seminţe
ouă de păsări pe socluri de piatră
şi cuiburi de stele în clipe de răgaz
cu poteci de lumină-n palme.

Sunt mult mai întregit cu tine
când se brăzdează fruntea cu roţi
şi-mi bat în tâmple clopotele serii,
sunt mult mai gol decât haosul vremii
mai adânc decât marea în gânduri.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 iunie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înscrisurile

semnele arse în zidirea
cu miresmele trupului,
să rotunjească
duh şi făptură!

cine va descifra iubirea
cum în arbore
sămânţa crucii?

cine va reteza
ombilicul singurătăţii,
ehehei,

şi, mai ales,

cine va împărtăşi
aceeaşi moarte
pentru înviere?

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Goana vremii

Am scris pe cai-viteză de timp
în goana vremurilor cu cercei la urechi
La colţul străzii cu chitara în mână
cântam pentru gologanul iubirii
cu păr uitat vâlvoi şi
pijamalele mototolite
cand claviaturile bat singure.
Rucsacul aşteaptă a plecare.
Întrebare
ce caut eu aici, oare,
din casa timpului pierdut
voi pleca să trăiesc
cu adevărat
cu cine îmi place.
Viaţa odată o am
şi nu o dau nimănui
decât mie.

poezie de Viorel Muha (mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ţară de milioane

Ţara Doamne-i un ciubuc
pentru cine stă degeaba
şi se-ntreabă pe facebook
carei-i prin ogradă treaba

Pentru cine stă degeaba
primăvara-i un coşmar
şi dacă răsare iarba
şi dacă-nverzeşte iar

Primăvara ce coşmar
n-o găseşti nici pe facebook
ţara mea de buzunar
ţară Doamne de ciubuc

Pentru cine stă degeaba
şi-i admiră doar podoaba

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopotele învierii

Clopotele învierii –
Pumni de bronz
Şi de aramă –
Sparg cătuşele tăcerii

Sepulcrale
Din shakesperiana dramă,
În al cărei text re'nvie
Creştineasca bucurie
În cortegii triumfale
Şi-n aplauze bisate
Din cetate
În cetate!...
...
Gura
Omenirii, mută, ţipă:

Sunaţi, clopote...
Sunaţi...
Şi-n cetăţi însămânţaţi

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor care-şi bat părinţii

Celor care-şi bat părinţii
Să le cadă-n gură dinţii,
Ochii-n capul lor să sece,
Trupul să le fie rece,
Mâinile li se usuce
Şi-altă zi să nu apuce!

poezie de George Budoi din Părinţii şi copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (18 iulie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un clopot

Clopotele sunt mereu învingătoare,
nu împrăştie întunericul din viaţă,
nu ne topesc speranţele cardinale
dacă le ţii ecoul ca pe o povaţă.

Pe sub bolte efemere şi uitate
clopotele nu vor victorii iluzorii,
chiar sub defilarea timpanelor sparte
de tobele surde sau adierea viorii.

Un cântec împletit cu aramă veche
ne opreşte în viaţă şi pasul de hoinar,
când căutăm din amfore o pereche
care uită floarea iubirii într-un ierbar.

Azi când totul devine un scurt rezumat
printre spaţiile fără puncte cardinale,
rămânem la clopotul care ne-a chemat
cu rugăciune clipele emoţionale.

poezie de Constantin Rusu din Rânduri pentru gânduri (august 2011)
Adăugat de Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

BAT-O FOCUL, POEZIE

Poezia... bat-o focul
A adus şi un venit.
Eu mi-am încercat norocul,
Publicul doar a citit.

N-a fost zi... şi n-a fost noapte
La concurs să nu gândesc.
Mă gândeam cine împarte
Notele ce se primesc.

Şi... de atâta agitare,
Am cerut şi ajutor.
Am făcut-o ziua mare
Pentru voi... cei din popor.

Şi.. săriră toţi poeţii,
Vorbe bune-mi trimiteau,
Eu... scriam pe toţi pereţii
Poezii ce-n cap aveam.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Cojocariu din Orhideea albastră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!