Epigrame despre ochii, pagina 7

Cu ochii el n-o urmăreşte,
Cu vorba ea nu-l plictiseşte,
Şi cupa "dragostei" o sorb...
E mută ea şi el e orb!

Picturi moderne, hărăzite
Să-ncânte universul tot,
Regret că ochii mei nu pot
Ca şi stomacul, să... vomite.

A fost scris un comentariu până acum.
Spune-ţi părerea!

Sunt orb de şapte ori pe an,
Căci, tot de-atâtea ori, spontan,
Nevasta, din exces de zel,
Îmi scoate ochii c-o înşel!

Noi, bărbaţii, de-obicei,
Stăm cu ochii pe femei,
De-aia, azi, pe pieptul lor,
Nu-i nici loc de mărţişor!

Doamne, cât e de sihastră
Şi cu ochii două stele,
De-aş avea o barbă-albastră,
Ce m-aş mai uita la ele!...

Femeile râdeau de zor
Că îl vedeau şi scund şi chel,
Dar a crescut în ochii lor
Când s-a urcat pe portofel.

Suită-n Ford la Bucureşti,
S-a-ndrăgostit de ochii lui.
"Căsătoriţi" pân' la Ploieşti,
Au "divorţat" lângă Vaslui.

Ochii negri, ca de smoală,
Părul lung, pân' la pământ,
Mai întâi te bagă-n boală,
După-aceea în... mormânt.

Detest năravu-i ipocrit
De-a-mi scoate ochii ne-ncetat
Că-s un bătrân neisprăvit
Când ea, de fapt, m-a terminat.

epigramă de Gheorghe Şchiop din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", Marele premiu "Mircea Trifu" (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi trag, cu ochii, la vădane
Şi mă-ntristez, deşi n-aş vrea.
Înseamnă c-am ieşit din anii
Când mai speram… la altceva.

<< < Pagina 7 >

ochii