o mana de ajutor

Minulesciană

În coteţu-n care ouă,
De trei ori pe săptămână,
O găină cam bătrână,
Când o mână ce o mână,
Un păgân şi o păgână,
Amândoi stând într-o rână,
Merg s-o caute de lână.

poezie de Ioan Marinescu-Puiu (2017)
Adăugat de Ioan Marinescu-Puiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu e întâmplător

truism. clişeu. simplă constatare,

conştientul identifică sursa plăcerii prin miros
şi el are mirosurile bine definite, păstrate în sertare
ca să nu se amestece

inconştientul trebuie să vadă ca să ştie
şi cu cât vede mai mult
cu atât mai puţin ştie

doar cel orb pipăie. pune mâna, ia pulsul
miroase, gustă. vede nevăzutul
şi cade dintr-o extremă în alta

dacă te uiţi în mâna care scrie
o să vezi o altă mână care scrie şi înăuntru o altă mână
şi cuvintele curg fără să privească în urmă izvorul

tăcerile sunt şiruri lungi de aşteptări

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nisipul rece

Dă-mi mâna, sufletul meu
Alerg nisipul umed, rece
Fără ajutor nu-l pot trece,
Trec fiori, pasul este greu

Atinge gândul cu un sărut
Izvor, apă sărată cântând...
Apa macină nisipul urlând,
Vioara cântă, glasu-i pierdut

Pe mal, iubire, primul sărut
Marea iubeşte valul mereu,
Suflet bun, eşti gândul meu,
Nisipul ţărmul nu l-a pierdut

Pluteşte gândul tău pe val,
Unduie melodia unui cobzar
Spirituală melodie de vioară,
Dans, val după val, marele bal

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bagajul de mână

În bagajul de mână am tot,
Un nonsens insipid şi-o speranţă,
Un verdict pronunţat de instanţă,
Dar să şterg calendare nu pot.

Avionul m-aşteaptă buimac,
Destinaţii şi-o ultimă rută
Şi tabele ce par o derută
Mă întreabă uimite ce fac.

E-o navă, dar fără pilot,
Echipajul rămâne la sol,
Voi pluti aiuristic în gol,
În bagajul de mână am tot.

Prin tunel se aud explicit
Rămăşiţe ce ţin de orgoliu,
Dintr-un basm de-un senin iluzoriu
Şi convingeri, şi-un drum rătăcit.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnule Bob

Dă-mi mâna!
Chiar fără mănuşă,
Să mă răcoresc în albul tău,
Cel supt,
Din oasele putrezite alor mei...
Dă-mi mâna,
Rumenă, caldă!
Să mă înalţ osie,
În cerul,
Străfulgerului meu...
Dă-mi mâna,
Albului tău,
Geamăn cu mine,
Că-l simt ca magnetul,
Lasă-mă să-l strâng în braţe,
Să-l dau ploilor mele,
Să-l macine mereu...
Îi e foame lui Cronos!
-Nesătulul!

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plimbare

Ţinându-te de mână pe sub această noapte,
cu Luna într-o rână şi stele-mprăştiate,
ne place că-i călduţă, ameţitoare boarea-i,
ce vântul o aduce şi-o suflă cu suflarea-i

Şi mă priveşti, nocturnă, cu părul răvăşit,
c-o mână ţi-l ridici, de câte ori insişti,
să ţi-l întorci spre spate, să ţi se vadă faţa
şi ochii îţi strălucesc, când mă priveşti din dreapta

Ţinându-te de mână şi tu cât de sfioasă
şi eu tăcut şi pomii şi noaptea luminoasă

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Eşti atât de plăpând...
Cedează graţiei nesfârşite.
Oceanul are grijă de fiecare val
până când acesta ajunge la ţărm.
Ai nevoie de mai mult ajutor decât îţi închipui.

poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mână, Dumnezee

mi-ai cerut să Te las să mă ţii de mână
şi eu Te-am lăsat iar Tu
m-ai aşezat
pe prima treaptă a scării de argint întinsă
până în nimicul nopţii
dar câte stele încăpeau pe cerul negru
ca de pe o broboadă cadeau
să încolţească
seminţele liniştii
peste umbrele treptelor întipărite
pe cele zece degete de la picioare

tu povesteai despre un pescar din împrejurimi
ce culegea cu mâna din stele
fosforescentă lumina
după care am închis fereastra
şi am deschis o parte din mine
pipăiam cu ochii încăperea să-mi întipăresc
făptura
şi n-a fost vis dimineaţa

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i omul!

Se închide Dumnezeu în cuiul meu
din mână şi nu îl înţeleg
Albastrul de iubire cum tot îşi lasă mâna,
Zidind o mânăstire în taina sa
Ce-i omul!
Lumina aprinzând se urcă
Dumnezeu la noi când decădem
O scara către cer şi-a îngustat cărarea,
El mâna şi-o întinde peste obrazul meu şi al tău
Cu literă de foc te cheamă la credinţă,
să dobândeşti lumina,
Să biruieşti şi moartea
Eu te iubesc, Hristoase, Domnul meu.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapte

Se lasă seara....
Şi totul se îmbracă-n linişte
La masă în tacere, o mână-n taină scrie.
O foaie, altă foaie...
Şi parcă rândurile-ncep să zboare
Ce taină mare se aşterne în odaie?
O, iată o lumină!
Şi mâna nu mai scrie...
Căci peste ea în taină
O mână albă se apleacă
Şi mângâie cu dragoste, sărmana mână ostenită!
E mâna Tatălui Divin
Ce nu întârzie să apară, când în tăcerea nopţii
Micuţul lui copil îi scrie o scrisoare.
Dar mângâierea caldă, şi plină de iubire
Presară peste pleoapele obosite...
Pace, speranţă şi iubire!
Şi vocea blândă a Marelui Părinte
Şopteşte în tăcere... TE IUBESC copilul Meu,
Dormi în pace!

poezie de Ana Paşcalău (2007)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!