nicidecum

Dulce mamă Limbă Românească

Dulcea noastră mamă
Limbă Românească
niciodată-n teamă
n-o să te rostească

Limbă Românească
fagure ne eşti de dor
nicidecum o mască
s-o purtăm în cor

Fagure ne eşti de dor
niciodată-n teamă
numai în tricolor
dulcea noastră mamă

Limbă Românească
veşnic toţi trăiască

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (28 august 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce oare te-am visat azi-noapte ?

De ce oare te-am visat azi-noapte?
Acum zorii gri împing chica nopţii-n spate.
Cad amintiri peste casă – lovituri de palmă peste faţă;
Ridicat într-un cot, încerc să privesc pe fereastră
Dincolo de ceaţă.

Atâtea lucruri pe care le-am crezut pierdute revin
În mintea mea cu o durere stranie, nicidecum postumă:
Asemeni unor scrisori care tot sosesc, adresate cuiva
Care-a părăsit casa cu mulţi, mulţi ani în urmă.

poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 109

Nu spune-n veci că nu am fost fidel,
Deşi în lipsa ta m-am cam răcit,
Căci nu pot să te părăsesc defel
Eşti sufletul ce-n piept stă cuibărit.
Aici mi-e casa şi dac-am umblat
Prin alte părţi, mă reîntorc acum
Tocmai la timp, căci eu nu m-am schimbat
Şi nicidecum nu m-am pătat pe drum.
Tu să nu crezi că dac-am fost robit
De slăbiciuni ce-ating orice flăcău
M-am întinat şi-am fost complet orbit
Ca să renunţ la tot binele tău;

Căci universul n-ar mai fi la fel
Dacă tu, roza mea, nu eşti în el.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte...

Noapte-ntunecoasă de august…
Sus, pe boltă, stelele-s de gheaţă
Vai! mireasma verii cum s-o gust
Când m-apasă monotona viaţă?

Praful drumului – ceţos covor -
Viu miroase-a dragoste pierdută
Greieri nopţii dau parfum sonor
Tainic murmurând în bezna slută.

Spaime – mii - în suflet mi se-nfig...
Nu-i nici dor nici vrajă să-mi aline
Asprul inimii tomnatec frig
Doamne! Toamna pentru cine vine?

Şovăind pe-al lumii silnic drum
Paşii mei sub stele calcă rar
A-i opri, nu poate nicidecum
Clipa ce se trece în zadar.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui gurmand

În mine zac chintale de mezeluri
şi cărnurile din mii de cirezi
ştiu, e destul de greu să crezi
dar le prepară ăştia-n mii de feluri...

În mine zac vagoane de brânzeturi,
sarmale, câte fire de nisip
legume, fructe, nici nu este chip
să vezi cum sunt produse de-arboreturi...

În mine zac oceanele de bere
şi mări de whisky şi de coniac
nu poţi să crezi că mi-au venit de hac
ciroza e-un fel de răceală, vere!

În mine au intrat în cursul vieţii
atâtea alimente, la grămadă,
că nu încape nicidecum tăgadă:
mi-am bătut joc de anii tinereţii...

poezie de Petrică Conceatu din Haioşenii (6 martie 2008)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei (gazel)

Nu doream să-ntrec măsura,
Sau să-mi etalez făptura,

Mi-au plăcut la dânsa - toate,
Trupul, părul, ochii, gura,

Deci, i-am zis c-o vreau de soaţă,
Nicidecum să-i fac figura.

Ea mi-a sugerat, discret,
Să îmi aranjez dantura.

Eu, cu gânduri serioase,
Am lăsat şi băutura.

Şi apoi, în noaptea nunţii,
Începurăm aventura.

Emanau din trupul ei,
Şi dorinţa şi căldura

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Bunduri din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

10 de Bâte (Sonet Tarot)

Te-ai apucat de mult prea multe lucruri
Şi te-ai împovărat atât de tare,
Încât nici nu mai ştii cum să te bucuri,
Munceşti din zori pân' la apus de soare.
Şi încet-încet puterea îţi slăbeşte,
Iar ce făceai cândva cu uşurinţă
Acum te-apăsă şi te copleşeşte
Şi te vei prăbuşi cu neputinţă.
Cu trupul sau cu mintea toţi lucrează,
Dar cine e deştept, ştie prea bine
Că un efort prea lung epuizează
Dacă răgazul nicidecum nu vine.

Când simţi că nu mai poţi, ce mult contează
Că cineva povara-ţi uşurează.

poezie de Octavian Cocoş (13 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului

Poete, să nu cauţi la dragostea mulţimii,
Căci zgomotul de slavă va trece-ntr-un minut,
Vei auzi judeţul si râsetul prostimii,
Dar să ramâi ca stânca posomorât, tăcut.

Esti crai: trăieste singur. Pe slobodul tău drum
Te du, unde te cheamă al minţii tale zbor,
Desăvârseste-ţi roada gândurilor de dor
Si n-astepta răsplata a trudei nicidecum.

Ea este-n tine. Tu-ţi esti înaltul tău judeţ
Ce aspru-ţi hotărăste al muncii tale preţ.
Esti mulţumit, artiste, ne-ndoios?... Atunci

Copilăroasa gloată hulească-te-n zadar
Si clatine-ţi temeiul sfintitului altar
Si pângărească-ţi vatra înaltei tale munci.

poezie celebră de Puşkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 105

Nu, dragostea nu-mi e idolatrie,
Cel ce mi-e drag nu-i idol nicidecum,
La fel mi-e cântecul şi-i dat să fie
Doar unuia-nchinat, oricând, oricum!
Iubirea-i blândă azi şi mâine-i blândă
Mereu statornică-i lumina ei,
De-aceea versul cântecul şi-l cântă
Şi pune, doar pe-un singur gând, temei.
Frumos, blândeţe, adevăr – rezumă,
Frumos, blândeţe, adevăr, spun tot.
Cuvinte trei, ce timpul mi-l consumă,
Cu altele să le mai schimb nu pot.
Frumos, blândeţe, adevăr, răzleţe,
Un singur loc să-l umple or să-nveţe.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Madame
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căciuliţă pe "a"

Dă-i un "sens" aparent la nimic,
Căci frumos, în urechile surde,
Oricum sună... – nu sunt flămânde
De real, de concret, de-autentic.

Sunt uşor de prostit, doar încearcă...
Căciuliţa pe "ă" nu o pune.
Să nu spui realităţii pe nume,
Nu le spune c-au găuri în barcă...

Fă-i să creadă c-acum sunt în arcă,
Nicidecum că urmează potopul
Să-i înghită pe toţi şi cu totul.
Nu le spune c-au mintea săracă.

Doar ce vor să audă – să spui,
Nu c-ar şti şi-altă limbă cumva...
Nu-ncerca să-i înveţi şi-altceva,
Că doar ştii cu cine te pui...

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (25 februarie 2020)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!