musca+pe+caciula

Biografie

(Replică)

A fost un om ca orice om de treabă
Ca tine şi ca mine bunăoară,
Şi care niciodată nu se-ntreabă
Ce interes au oamenii să moară.
Aşa, fiindcă s-a trezit pe lume
Ca omul care n-a cerut anume,
El şi-a făcut în atmosferă loc,
Şi-a-nfipt în vânt căciula ţuguiată
Şi s-a-ncrustat în spaţiu ca un bloc
De piatră detunată.
Dar într-o zi, căscând prea tare gura,
Pe veci i-a-ncremenit făptura.
Şi sufletul închis în el, săracul,
Spre cer a dat năvală,
Ca întunericul dintr-o cutie goală
Când ai deschis capacul.

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul de nea

Mergeam alături şi ningea.
Ţi-am sărutat căciula ninsă;
Cu fulgi pe buze, gura mea
Te-a sărutat apoi pe buze.

Firescul parcă ne strângea,
Cu gesturi simple şi confuze,
În braţe, parcă ne făcea
Reproşuri, fără să ne-acuze.

Cine te-a pus, te-am întrebat, să suni,
Ceas care baţi în pieptul meu durut,
Şi care faci în viaţa mea minuni
Ca primul nostru, de ninsori, sărut?

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mă bate un gând
mai alb decât noaptea
ce muşcă adânc
din carnea copacilor
bate peste mine un gând
indecent ca şi vântul

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea ceramică

A început ca o roată
de olar
ca o roată de cer olărit şi ceramic.
La început a căzut o gărgăriţă ceramică
şi s-a spart în mii de furnici.
Apoi au căzut mii de furnici ceramice
şi s-au spart într-o muscă.
Musca ceramică a căzut şi s-a spart
în mii de bondari. Bondarii într-un câine.
Câinele ceramic a lătrat de mii de ori
ceramic
apoi a căzut
şi s-a spart într-un stăpân...
Stăpânul ceramic a căzut şi s-a spart
într-o femeie şi un bărbat
ceramic
ceramică
şi care au căzut şi-au tot căzut
în păcat...
Păcatul ceramic s-a urcat

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remuşcarea

Şarpe este remuşcarea,
Muşcă, strânge arătarea.
Celui prins de remuşcare,
I se pare noaptea mare;
Vai de sufletu-i sărman,
I se pare ziua an!

pamflet de George Budoi din Păcatele şi Păcătoşii (20 octombrie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilemă

Trec direct la subiect,
Nu m-ascund după căciulă,
Oare cum este corect,
Să zic pendul sau pendulă?

Pendulu-i ca un şiret
Cu un corp solid la capăt
Ce se leagănă discret
(Menţionez, aşa, în treacăt).

Pendula este un ceas,
Ştiu că nu-i o noutate,
Cu un braţ ce-n jos e tras
Şi mişcat de-o greutate.

Nici nu ştii ce să mai crezi,
Sau n-am eu minte destulă,
Când în viaţă oscilezi,
Eşti pendul sau eşti pendulă?

poezie de Octavian Cocoş (1 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strămoş

mă uit la tine... mi se pare
că te cunosc de undeva
nu eşti bunicul care-odată
din vârf de munte cobora?

aveai opinci... desaga-n spate
si cioareci albi dintr-o aba
pe cap purtai căciula dacă
si-un zâmbet ochii-ti lumina

eşti tu... cel desenat in carte?
esti pe Columna lui Traian?
esti tatăl Anei lui Rebreanu
ce dus pe gânduri rămânea?

esti Ion... sau Gheorghe... nu contează
tu esti legat de-acest pământ
priveşte Dumnezeu şi tace
tu pentru mine... eşti un sfânt!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Musca sensibilă

s-a aşezat pe laptop, citeşte
zumzăind zumzăind zumzăind
fericită albastră lucioasă poemele mele
de ra
hat pe toate ea le citeşte, murind

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căciula de blană

Ce nor alb ca o felină neagră
Ce orizont în ochiul vertical
Cât timp împrăştiat de timpuriu
cu limba aspră secunda îşi linge cutia de pantofi
în care stă aşezată
un ghemotoc de păr stacojiu
din coadă
îşi ciuleşte urechile
la fiecare hârleţ neascuţit ca o felină cu simţuri
ascuţite
cade o frunză mieunând
crengile copacilor strănută răcite
moartea dă drumul din lesă
la un ultim gând
ghearele fug rătăcite
într-o salbă de nori negri ca o boală albă

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fumul tremură

în vatră suflat de vânt
subţire ca un dulce
cântec la trompetă
oglinda înnegrită arată chipul
suav şi ghiduş
sub căciula neagră
zâmbetul vine-ncet
se găseşte frumoasă
şi ochii mei aprobă privirea ei
trupul mic şi subţirel
tremură timid în cojocel
pe guler curge părul negru
ca un fum ţese tăceri
este lumina din întuneric
eterna îmbrăţişare de iubire
în palma care adună gesturi
curg cuvinte în timp
fumul striveşte clipa
îmi aşez capul pe inima ei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!