Poezii despre modul, pagina 7
Neputința (2)
o femeie frivolă care-și pierde-n fiecare zi câte-o șuviță
e fluierată pe stradă și ar vrea să se oprească / să le spună franc:
ea nu e câtuși de puțin "una dintre acelea"!
buzele strident vopsite o sabotează / îi contrazic adevărul
își trece mâinile peste tâmplele dezgolite
încearcă din când în când câte un surâs în colțul gurii
și-l reprimă repede / îl amână pentru "data viitoare"
de mult nu mai merge la coafor / își aranjează cum știe mai bine
puținele fire rebele / încărunțite. oftează des și răsuflarea grea
îi zdruncină intimitatea
poartă haine largi. așa își poate masca (supremă autoiluzionare!)
șoldurile diforme / oasele ieșind inestetic din sine
cochetează accidental cu snobismul / mondenitățile și trage
câte-un fum de Double Happiness / nu ține
se-neacă / tușește gol / evocă. o trecere...
aseară a-ncercat să-și schimbe modul de a gândi / modul de viață:
s-a privit îndelung în palmă / a fost sigură că destinul ei era cel mult o farsă...
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
Valuri în maluri cu acorduri, din adâncuri în amurguri,
Vin ca arcuri cu săgeți ce mă străpung și m-ajung,
Mă simt ca un ciung.
Angelică-ncantare, cu vocea ei amețitoare,
Aceasta dulce-ncercare,
Ce-i viața în viața împletită-n dureri amare,
Cu modul ei de abordare amăgitoare
Te ia... te lasă... te ceartă și te iartă...
Neagră soartă... mai bine moartă.
Anotimpuri, apusuri, asfințituri,
Tornade din timpuri formate,
Ce lasă în urmă doar câmpuri devastate.
Și versuri în cercuri de ceață citesc,
Catarguri de gânduri din maluri zăresc,
Coșmaruri din coșuri de vise în fum risipesc
Biciuri de foc ce fulgere-aruncă...
Cu scut mă acopăr, m-ascund,
În vechi amintiri mă strecor, mă scufund.
Se-aruncă fantome din cer în adânc,
Femei despletite în alb, de mare-nghițite,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Olteanu
Adăugat de Camelia Olteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba în care scriu
am cântărit fiecare vorbă și cuvânt
din limba în care scriu
și mi-am găsit în ele sufletul în murmur
am căutat în fiecare miezul seminței
modul ei de germinare
sunetul acela crud al verdelui viu
care răspunde c-un surâs luminii.
și m-am trezit într-o lume sensibilă
ce nu se lasă îndepărtată de frumos
pune în matcă cursul apelor
peste care trec poduri de speranțe
de când îmi ești alături
mă tot întreb unde-mi păstrez inima
și unde o găsesc iubită
când tu ești plecată departe
timpul care mă încape zilnic
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Banu' Mărăcine
Să-nțepi la fel și rău și bun e, vezi tu, Mărăcine,
Modul cum ai să-nveți, tălică, ce-i rău și ce e bine;
Ai doar a sta, și-a urmări, ce unde coincide,
Și-a cântări ce iese-apoi, când cercul se închide.
Gândește-te la Trandafir, așa cum stă degeaba.
E admirat, e prețuit, iar tu faci toată treaba...
Vezi, doar, cât este de prielnic să te cunoști frumos.
Cum Universul dăruiește la fel și sus, și jos!
Ferește-te de plasmuiri, mireasma nu-i de tine!
Apropie un alt la fel, finitul să-l termine.
În liniștea ce-i înăuntru, să stai ades, vezi bine,
E trafic mult pe contrasens, prea-plinul de suspine.
Așa se scurg, la pas egal, clipită cu clipită,
Atât de diferite-n sine, identice-n oglindă.
Precum o șoaptă-ntr-un amurg, o boare nerostită,
Sfârșitul vine ca-nceput, iar miezul ne colindă.
poezie de Rareș Bogheanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum să asculți ploaia
Ploaia se-ascultă,
iubite,
la modul rotund,
așezat foarte-aproape
de inima sa!
De-o asculți pe tăiș
se transformă în prund.
Nu-i poți merge pe stropi,
nici n-o poți naviga.
.
Însă-n mijlocul ploii
e un susur ascuns,
fără-un sens aparent în
profana ureche.
Recunoști acel cântec?!
E al Evelor plâns.
A ajuns până-n mine
dintr-un ev nepereche!
.
Doar în mijlocul ploii
[...] Citește tot
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satisfacție
Pe cărările vieții se perindă multă lume,
Fiecărui, o treabă, îi va reveni anume.
După modul cum o face el, bine sau rău,
Hotărăște a sa viață și a semenului său.
Cei care fac bine treaba și depun interes,
Împing ferm lumea înainte, spre progres.
Conștiința îi mână și sunt pildă de urmat,
Ei găsesc plăcere în muncă, neîncetat.
Se întâmplă uneori să gândești așa, în tine,
Toate ce fac astăzi și mâine, le fac bine?
Poate nu sunt reușite toate pe care le fac,
De aș ști, m-aș corija, conștiința să-mi împac
Fă treaba cât poți de bine și în timpul acordat,
Fii convins, că astfel, nimic nu ai de regretat.
Dacă în orice acțiune, tu acest îndemn urmezi,
Te asigur că-n viață n-ai nimic să-ți reproșezi.
poezie de Constantin Bălășanu (13 ianuarie 2008)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am spus
Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Și-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau și-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.
Am spus că știu când n-am știut
Și-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Și-am spus nu pot, dar am răbdat.
Am spus că am când n-am avut
Și nu ți-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Și-am spus sunt prost, fiindcă eram.
Am spus că pot când n-am putut
Și că-i ușor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Și-am fost întotdeauna eu.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am întâlnit munții
Călătorind spre înlăuntrul ființei
am întâlnit munții
cu piscuri ninse, bătute de vânturi.
De-acum singurul scop e ascensiunea
dar cui îi voi mărturisi lupta
și modul cum există în noi teama de înălțime.
Neumblată e valea pe care am fost cu tine
să căutăm izvorul pârâului rece:
cărările-s înfundate, animale sălbatice stau la pândă.
Va trebui să ne adăpostim în coliba ruinată
cu toate ambițiile noastre uitate.
Va trebui să mă părăsesc, să mă lepăd de lașitate,
convins c-o să revii printre bujorii poienii
unde ne-am spus jurămintele lunii,
unde cuvintele au rămas neterminate de teamă
să nu se transforme în cântec.
Vine toamna,
nu mai simt cum pășești de ușor
prin gândurile mele sărace,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (24 februarie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu o durere de moarte
fugărit de femeile cu mâinile lungi
mă pot ascunde în zgârcenia cuvintelor
pot mărturisi liniștit păcatele întâmplate
modul nevinovat cum am căzut
pot sta locului fără priviri agresive
și să trec pe lângă prăpastie după o beție
nu mă mai ademenesc picioarele lungi
nu mai am greutăți așezate pe umeri
și spaime de ce scap printre degete
pot călători cu nepăsare în lumea femeilor
insensibil și orb prin partea lor de întuneric
respirăm cu toții porii clipele uitării
distilăm strop cu strop licoarea mândriei
și o bem ca pe un sirop de tuse
fără să ne așteptăm la un efect imediat
ori la o inutilă bucurie efemeră
ne plimbăm fiecare prin gânduri singure
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (16 ianuarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buzele tale au ceva din aroma merelor primordiale
pentru că trupul meu devine imponderabil când mă săruți
așa că nu-l mai judec pe adam că s-a lăsat pradă ispitei
cum poate și dumnezeu s-a lăsat pradă poeziei
când a inventat femeia
știu sigur că dacă aș fi avut puterea lui
luna ar fi fost mult prea puțin să-ți ofer în schimbul iubirii
poate că aș fi fost dispus să-mi negociez tot universul
dar eu am doar un om din zăpadă artificială drept minune
iar pentru el nu e valabilă nici măcar legea acțiunii și reacțiunii
suferă de inerție acută și se lasă apăsat de gravitație
doar îngerii și uneori cosmonauții plutesc în modul acesta special
descoperit mai întâi de adam pe buzele evei
cu mult înainte de a hotărî newton că merele trebuie să cadă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!