Poezii despre mielul bland suge, pagina 7
Prefață la cântece din temniță
În aprigele mele belciuge,
piatra mă-nfulecă, fierul mă suge.
În bezne m-afund, zi de zi, și-n urât,
întâi pân-la glezne, apoi pân-la gât.
Curând, o să-mi treacă de gură, de frunte,
lespedea temniței, cu gângănii mărunte,
și-am să dispar în grozava ei gușă,
în mugetul ei subteran și-n cenușă...
Dar, hămesit, sub lacăte, chei și zăvoare,
de tine, sălbatice, viule soare,
din carne îmi rup, din dogorâta mea smoală,
aceste cântece în pielea goală,
și-n tine le-arunc, în năpraznice-amieze,
s-alerge, să tropăie și să necheze,
slobode, aspre, nețesălate deloc,
ca niște cârlane fugare în stepe de foc...
poezie celebră de Radu Gyr din Sângele temniței
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Oglinda
E negrul pe alb,
E luciul pe mat...
Cum răul și dalb,
Cum sfânt și păcat.
E chip de văzut,
E realul de-ascuns...
Cum ciuda de sfat,
Cum clar... nepătruns.
E fată... băiat,
E soț și soție...
Cum prunc înfiat,
Cum dar și hoție.
E raza de îngheț...
E rece ce arde!
Cum drag, în dispreț,
Cum șișul în carne.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum de smirnă și de plante-adie blând!
Ce dulce cântă undele sub mal, spumoase,
Ce liniștit zefirul-adie fremătând
Prin crengi de sălcii mlădioase!
catren de Vasili Andreevici Jukovski din Seara
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-n lume pare blând
Să nu-ți-ntre nici-n gând
Șarpele e mereu mut
Și colții bine-i ascund
catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul XVI
Rana pururi de noi scurmată,
însuși zeul e, de-i vindecată...
Tăiș noi suntem, râvnind a ști
iar el, seninul, se risipi...
Chiar daru-i sfânt în neprihană
îl smulge din lumea-i prea vană;
neclintit, nu-l primește decât
dezlegat, părtaș hotărât...
Doar mortul soarbe gând
din șipot susurând
sub zeiescul semn, mortului mut...
A noastră larmă sfărâmă țelul!
Râvnește spre dangăt doar mielul
din molcom freamăt tot mai tăcut.
poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Posibil
Posibil să poposesc
La tine să te iubesc,
Săruta-te-aș cum pe floare
Fluturele de drag moare!
Posibil să mai cutez
Să vin să te-mbrățișez
Cum oaia caută mielul,
Iar pușca își vrea rastelul!
Posibil să te ador
Că sunt copleșit de dor,
Ca izvorul din pereți
Răcorindu-i pe drumeți!
Posibil iar să leșin
Tot plătind cu bani peșin
Pentru tine, pentru altul
Până m-o aflat tot satul!
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blând Zefirul mângâie unda rece
Printre crengi de măr coborându-și zvonul
Iar din vârf ce-și tremură frunza, molcom
Picură somnul.
catren de Sappho
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furie și cădere
Întotdeauna vinovat de inerție
timpul mă lasă în urmă păgubaș,
să mă recunosc în anotimpul iernii
măsurând nopțile lungi și geroase
cu sentimente calde de femeie
repusă în dreptul iubirii pătimașe.
Tu mă consolezi cu surâsul candid,
eu încerc să-ți ofer aripile inimii
care înmuguresc a primăvară
învelindu-te în bucurie intimă,
lubrică,
cu furia simțurilor nestăvilite
care-și presimt apropiata cădere
și pășesc spre ea fără oprire
ca mielul chemat de mamă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucea Lui
La crucea din dealul uitat
Mi-a fost cântărită vecia.
Pe lemn schingiut și scuipat,
Mi-a dat izbăvirea Mesia.
Pe crucea din dealul durerii
S-a frânt omenirea în două.
Țâșnind, sângele ispășirii,
Primit-am eu viața cea nouă.
La crucea din culmea iertării,
A plâns Mielul sfânt și zdrobit.
Și-având inima închinării,
Prin El mântuire-am găsit.
La crucea salvării de moarte
Isus a luat vina mea,
S-o ducă pe cruce s-o poarte
Să-mi dea izbăvirea de ea.
poezie de Cristian Dume din Exerciții de zbor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mocanu și țipetele lui
de martirizat
vaaaaar..... vaaaaar
și dintr-o dată
aerul blând al dimineții
de duminică
e survolat de miasmele
gropii comune
din iminența ciumei.
poezie de Constantin Fieraru din Între caninii gurii de rai
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!