mi�care literar�

Vânturile soartei

O navă se-ndreaptă spre est, iar alta spre vest,
Cu-aceleaşi vânturi care suflă:
E dispunerea velelor,
Şi nu furtunile,
Cea care decide calea pe care să meargă.

Ca vânturile mării sunt vânturile destinului,
Când navigăm prin viaţă:
E dispoziţia sufletului cea care
Decide scopul său,
Nu calmul sau conflictul.

poezie de Ella Wheeler Wilcox din World Voices (1916), traducere de George Budoi
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza care ţi-am fost

Poate că nu am curajul
De-a fi ca aceste frunze,
Pe care le duci la buze
Desfăcându-le corsajul.

Dintre şoaptele ascunse
În alcovul meu de gânduri
Păstrez doar câteva rânduri
Cu un ac de păr străpunse.

De departe cea mai crudă
Lege, care ne constrâge,
Este că nu mai poţi frânge
Frunza care ţi-am fost nudă.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai frumoase mâini

Cele mai frumoase mâini

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au mângâiat
si care te-au legănat când te-ai născut.

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au susţinut
când ai făcut primii paşi în viaţă.

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au îmbăiat, care
te-au îmbrăcat şi care te-au hrănit,
în timpul copilăriei.

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au îmbrăţişat
şi care ţi-au şters lacrimile pe tot
parcursul vieţii tale

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repartiţie

Generaţia nouă
Am numit-o de azi
Are nevoie de modele
Modele de certă valoare
Care s-o motiveze
Undeva la maxim
Care s-o îndrume
Care s-o primenească
Care să-i găsească
Cuvântul sau expresia
Şi în final vocaţia
La modul general
Căci aşa a fost situaţia
De când lumea
Şi va fi pentru eternitate
O repartiţie generală.

poezie de David Boia (12 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La această petrecere

Nu vreau să fiu aici singurul
Care îşi spune secretele –

Care umple toate paharele la această petrecere,
Care împărtăşeşte toate râsetele.

Mi-ar plăcea ca şi tu
Să începi a pune câte ceva pe masă,
Lucruri care să hrănească de asemenea sufletul,
Aşa cum fac eu.

În acest fel
Vom putea avea

Mai mulţi
Prieteni.

poezie de Hafiz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tehnică

Despre cele mai simple cuvinte, mai uzuale,
Cele pe care le aduci acasă şi cu care faci comerţ,
Pe care le adaptezi la limba altui ţinut:

Este suficient ca ochii poetului, energizaţi
De lumină, să le limpezescă.

poezie clasică de Jose Saramago, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul tău iubito

Chipul tău iubito alb ca neaua
Care se aşterne pe pământ.
El este steaua,
Care ne-a călăuzit pe drumul sfânt.

Chipul tău bălai ca fulgul
Care se topeşte în palma ta.
El este rugul care încălzeşte
O inimă rece şi grea.

Mă închin ca la o icoană
A Sfintei pururea Marii.
Chipul tau e alb ca laptele de mamă
Şi dulce ca strugurii din vii.

O să-l pictez în sufletul meu,
O să-l port mereu în gând.
El e ca o piesă de muzeu,
Care o adimir zîmbind.

poezie de Vladimir Potlog (16 ianuarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necredinţa

Felul în care soseşte
Iarna pe turla bisericii,
Felul în care poetul
Merge printre nenorocirile
Altora,
Felul în care
Tu plângi
Poezia copilului
Părăsit
În maternitate...

Este felul în care
Soseşte necredinţa
Pe turla bisericii!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O floare care va muri încet

Pe mesele luminoase ale bolnavilor
se îngrămădesc fără ordine multe lucruri
cu o nesfârşită tristeţe: un pahar de apă
pe jumătate gol, medicamente, pipete,
un ceas care nu mai intră pe mână
- măsura timpului dintre durere şi plictiseală -
brăţări şi inele inutile, hârtii
cu scris strâns şi nepăsător de medic;
şi o floare care va muri încet - ca o imagine
într-o oglindă - sau chipul tău, Doamne. Obiecte
care vorbesc despre multul sau puţinul pe care îl iubeau,
al celui ce veghează marginea, al celui care vine
doar prin compromis; al celui absent,
al neputinţei de a minţi din dragoste.

poezie de Guillermo Eduardo Pilia din Din poezia Americii Latine (2016, Ainadamar), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoi tăcere

Cine ştie dacă mai ţii minte
Vocea care ţi-a ascultat viaţa
Şi îţi îmbracă în poezie
Paginile goale ale zilelor tale...
În timp ce vremea se scurge spre seară
Vântul a luat timpul ca un fum...
În apropierea tăcerilor mele
Eu voi fi cea pe care
O vei vedea cu adevărat.
Când vei fi gata să te uiţi şi
Ce vei răspunde timpului
Care încă mă întreabă?
Azi te-am putut auzi din nou
În ecourile cuvintelor care mă caută
În acele lucruri în care ai fost
Şi-n care ai devenit zgomot
Şi apoi tăcere...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!