Poezii despre mare om mare caracter, pagina 7
Rondel pentru cinstirea Unirii
A noastră mare împlinire
A fost măreață și firească,
Avem o Țară Românească,
De când pe-un Steag e scris Unire.
Din veci a neamului iubire,
E rădăcina strămoșescă,
A noastră mare împlinire
A fost măreață și firească.
Tu, scumpa noastră moștenire,
Unire sfântă și frățească,
Ca o pădure-avea să crească
În omeneasca noastră fire,
A noastră mare împlinire.
hipersonet de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peștele ăla
se învârtea prin marea
cea mare
de atunci acum se în
toarce
într-o saună din zonă (?!) fără mască
palaeorhynchus din marea
paratethys mare fără oxi
genare suficientă a
cum s-ar uda pe coada solzoasă
în moldova acum atunci nu în
semna ni
mic era mare între ceilalți lepidopus sau alosa
se aruncă în tigaie (?!) fără masă
fără capac tigaie de împrumut
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai mare rechin din lume
Sunt, prin natură, comportare,
Rechini de-oceane, fluvii, mare;
Iar pe uscat ‒ înșelătorul
Și cămătarul, negustorul,
Tâlharul, hoțul și piratul,
Dar cel mai mare-i... avocatul.
pamflet de George Budoi din Avocații în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (30 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dandana
Vă zic, e mare dandana,
Fiindcă de ieri, nevasta mea,
Plătește boodygard la haine...
- Văleu, Ioane, ferite-ar, Doamne!
Beleaua asta zău că-i mare!
pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În timp ce dormi, timpul mănâncă pe ascuns
am văzut cândva un om
c-un pas mai mare
decât el.
de pe geam,
îi puteam măsura
viața
între degetul mare și cel arătător.
o ținea-ntr-o pungă
la sub braț,
strânsă,
ca pe-un rest.
și se ducea-nainte, fără oprire,
ca pe niște șine vechi pe care calci indiferent.
am văzut cândva un om
ce se ducea spre moarte,
cu-n pas mai mare decât el;
[...] Citește tot
poezie de Alexandru-Daniel Cenușă (28 mai 2013)
Adăugat de Alexandru-Daniel Cenușă
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
La tine râul mi-l trimit:
Ai să-mi spui, mare, bun venit?
Așteaptă râul să spui da.
O, mare, nu te încrunta!
Eu am să-ți aduc răcoare
Pe unde de izvoare.
Spune da și mă ia!
poezie celebră de Emily Dickinson din Almanah "Convorbiri literare", traducere de Brândușa Popescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rusiei (pamflet)
Despre voi se duse buhul.
Spune glia-mi și văzduhul,
De la munte pân' la mare:
Noi am dat Ștefan cel Mare
Și-Alexandru zis cel Bun,
Un alt minunat străbun;
Voi, din neamul cel pricaznic,
Voi ați dat Ivan cel Groaznic.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (10 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și plouă
Și plouă iar astăzi Doamne, efervescent, peste România,
să se răcorească de arșiță muntele, dealul și câmpia.
Muguri noi să dea peste tot, să rodească bine via.
Și recoltele să fie bogate în livezi si pe toată întinsă glia.
Copil fiind ce ne plăcea să ne jucăm cu lutul ud, ce mare bucuria.
Duminica la hora mare, cum le sălta fetelor, ia!
Acum ce mult am progresat în ale științei, ce mare e mândria!
Binecuvântate tărâmuri de mulți râvnite, aceasta ne e patria!
poezie de Gabriela-Maria Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul orașului din Indii
Spart a fost orașul mare
De a vremii vitregie
Peste moarta gălăgie
Cresc copacii până-n zare.
S-a uitat ce-a fost urgie,
Ce-a fost fală și-nălțare
Spart a fost orașul mare
De a vremii vitregie.
Într-a soarelui magie
Strălucesc porfiruri rare,
Urme șterse tot mai tare
Din străvechea energie...
Spart a fost orașul mare.
rondel celebru de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul soartei
Viața e scurtă, marea e mare.
Nu te mai văd, drăguțo, nicicând.
Nu-s marinar de două parale.
Pe mare nici urmă de vânt,
Musai să-nduri.
Scurtă e viața, marea e mare.
Asta te sperie, drag ți-s, o știu!
De ți-ar fi dragă nițel și marea,
Mi-ai spune, te du.
Musai va fi și moartea s-o-nduri,
Ca dragostea noastră, drăguțo.
Scurtă e viața, mare e marea,
Vezi tu, drăguțo.
Și-apoi furtuna, și-apoi seninul,
Și-ntârzierea, și depărtarea,
Și stânca neagră, marea căscată
[...] Citește tot
poezie de Paul Fort din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Maria Bănuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!