luna s�ngerie

Noapte cu lună (peisaj)

Va fi şi luna.
Deja
puţin chiar este.
Dar, iat-o, plină atârnând în văzduh,
peste creste.
Probabil, astfel dumnezeu răscoleşte
cu o minunată
linguriţă de argint
în a stelelor zeamă de peşte.

poezie clasică de Vladimir Maiakovski, traducere de Leo Butnaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celor doi luminatori

Soarele-i iubit de Lună,
Crai de zi- Crăiasa nopţii,
Îi privim miraţi cu toţii:
Rareori sunt împreună.

Poate-i văd doar mateloţii
De pe vas, de nu-i furtună;
Soarele-i iubit de Lună,
Crai de zi-Crăiasa nopţii.

Aştrii multe au să-şi spună
Depănându-şi firul vieţii
Când deodată au să vină
Pe seninul dimineţii.

Soarele-i iubit de Lună.

rondel de Ioan Friciu
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

- Lună mare, fermecată,
Vino, spune-mi o poveste,
O poveste minunată
Din Palatele Celeste.

Oare ai văzut vreodată
Cine locuieşte-n ele
Şi aruncă ziua toată
Cu comete şi cu stele?

Ştii cine-a făcut Pământul
Şi-acest mare Univers?
La-nceput a fost Cuvântul
Ce-a pornit al lumii mers?

Luna mi-a răspuns şoptit
- Haide, dormi, că somnu-i sfânt;
Chiar şi eu, necontenit,
Sunt legată de Pământ.

poezie de Octavian Cocoş (25 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnire de gradul 3

Un cosmonaut, pe Lună,
Un cioban văzând c-apare,
Doar ce-i dete "ziua bună"
Şi-l întreabă cu mirare:

Cu ce ai venit pe Lună?
Iar ciobanul, parcă-n şagă,
Prise-agale să îi spună:
No! Cu brânză, domnu' dragă!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când luna

Când luna şi femeile se plimbă în rochii înflorate
Mă uimesc ochii lor, genele şi întreaga maşinărie a lumii.
Îmi pare că dintr-o atât de mare apropiere
Ar putea izvorî în sfârşit adevărul definitiv.

poezie celebră de Czeslaw Milosz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedere de seară

În fiecare seară, tatăl soarelui din dimineaţa următoare
Moare.
Luna tânără, trăieşte după ce moare luna bătrână
O lună.
Stelele sunt atât de departe, încât seamănă cu mamele lor
Până mor.
Femeie, să fii mama iubitei mele sau fata ei
Vrei?
Că de când nu mai văd foarte bine, mă încurc şi pe mine
Cu mine!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (7 aprilie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eclipsă

Astă noapte am văzut
Luna rece într-o eclipsă
Într-o baie de culori aprinsă
Cu bucăţi rămase lipsă

Geamul de plăcere îl înfiera
Din albastru Lună movalie
Albă când luceafăr o privea
Se rostogolea roşie zglobie

Ea este astrul cel frumos
Care visele ne însoţeşte
Este astrul cel mai curios
În tăcere noaptea ne priveşte

Şoapte ce se spun în noapte
Tăinuite şi nţelese de ea
Zile ce în săptămână-s sapte
Ce le animă cu putere este ea

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă caut

de-o lună prin buzunare
ştiu că mi-am pus în adânc
luna şi stelele fumate
într-o pipă de marinar alcoolic
scotocesc bine adâncurile
câteva piese de artilerie grea
pierdute cândva într-o furtună
s-au aciuat într-un pliu candriu
luna străluceşte printre florile
de crin clătinate de-un vânt suav
mâinile mângâie buzunarele
s-au sofisticat puţin de la foile
de ţigări pe care am scris versuri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A înnebunit luna

A căzut luna în lac,
arunc undiţa şi tac,
tac şi broaştele deodată,
uite luna agăţată,
bucuroasă trag s-o scot,
fuge cu nadă cu tot,
rupe undiţa în două,
alta n-am şi era nouă,
s-o las oare să înoate
liberă în miez de noapte?
să m-arunc eu după ea
şi s-o prind cu mâna mea?
alte vise, altă nadă,
n-am! ea râde şi se scaldă,
ce-ai avut, lună de vară,
s-aluneci din cer, pe sfoară?
nu-ţi era bine-n înalt
ori ţi-a fost şi ţie cald?
însă luna nu-mi răspunde,
se bălăceşte şi râde,

[...] Citeşte tot

poezie de Dori Lederer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lunii

Deşi pe cer e-aceeaşi lună -
Dar unde e cea de-altădată?
Minciuna vieţii ce mă-mbată -
E azi o altfel de minciună.

Ca şi atunci, duios răsună
Cavale-n noaptea înstelată,
Şi-n cer zâmbeşte-aceeaşi lună -
Dar unde e cea de-altădată?

A ei lumină argintată
Cu roze albe mă-ncunună,
Şi cântă tot pe vechea strună,
Dar pentru mine e schimbată,
Deşi pe cer e-aceeaşi lună.

rondel clasic de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!