liniste si pace

Leul

Leul peste alte sălbătăciuni e rege. Ca răsfăţ,
Îi place să mănânce-un hindus la fiecare-ospăţ.
Dacă nu prinde niciun hindus
El devine foarte nervos şi indispus.

Îşi pune soaţa-n cătuşe şi-o muşcă de ureche
Până-i dau lacrimile, de parcă nu i-ar fi pereche...
Apoi îi găsesc bârlogul nişte oameni cu puşcoace
Şi-n familie se face iarăşi linişte şi pace.

poezie de Vachel Lindsay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea asta

Te-am aşteptat cu sufletul
Şi-n seara asta...
E sărbătoare pentru toată lumea.
O bocăncută am lăsat la uşă
Şi-n gând eu te-am chemat în casă.
Aş vrea în bocăncută... câteva...
Şi sănătate şi linişte şi pace,
Un gram de dragoste şi-un vis...
Să nu duc lipsă de nimic.
Sau aripi mi-aş dori... să zbor...
Să las în urma dorul greu...
Nu vrei să fii tu "Moşul" meu?

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă mulţumim

Omagiu pentru miile de navigatori ai marinei civile din toate ţările care şi-au pierdut vieţile în timpul celui de-al II lea război mondial

Pe toate-oceanele lumii
Plutesc mii de berete albe –
Nu se văd nicăieri, rânduri lângă rânduri, cruci
Şi nici flori împletite-n salbe.

Voi, cei care dormiţi sub apa mării
Acoperiţi de translucida-i carapace,
Să-aveţi somn lin şi împăcat,
În ţara voastră-acum e linişte şi pace.

poezie din England Magazine (2000), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape linişte

În pacea serii, prin nisip
Palpită drumul alb şi glasul,
Ca marea răsucind talasul,
Scânteietor şi fără chip.

În pace drumuri cunoscui
Livezi eterne şi canoane
De nori albaştri şi silhui
Învolburaţi peste oceane.

Întorc în mine un cuvânt.
Nu te cunosc, nu te frământ,
Sunt numai eu pe drum şi-mi pare
Că drumul merge la-ntâmplare.
Pe undeva pe sub pământ
Într-o teribilă ninsoare.

poezie de Bujor Voinea din Ultimele scrisori
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul oglindei

Din al oglindei luciu rece
De apă-adâncă, — se desface
O linişte de dulce pace,
Ce-ntregul suflet mi-l petrece.

Obida vrând să mă înece,
Zadarnic firea şi-o preface.
Din al oglindei luciu rece
Uitarea numai se desface.

Chiar dorul vieţii-n mine tace
Izvor ce gata e să sece;
Şi pe-al meu chip, ce-n umbră zace,
Un fel de vis de opium trece
Din al oglindei luciu rece.

rondel celebru de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am bătut la uşi unde nu mi-a deschis nimeni,
doar pentru că acolo nu locuia Dumnezeu.
Am cerut şi nu am primit nimic,
doar pentru că nu am cerut lui Dumnezeu.

Apoi...

M-am rugat şi am primit pace şi linişte în inimă,
asta pentru că, mi-a dăruit Dumnezeu!

poezie de Lusiana Drăguşin (5 mai 2012)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu pom şi rod...

tu, pomul frunzelor ce dor
când mor în prag de toamnă
să-mi fii tu casă pentru dor
şi rumenă cetate şi de rod
sa-ţi fie pace.

în ridurile trunchiului, adânci,
mi-ascund iar soarele când trece
nu vreau să simt o toamnă rece
nici ploi sau vȃnt sau alte friguri
ci numai pace.

rotunde, clare, de lumină,
privirile, fiinţa vie mi-este, plină
şi sânii dor, şi setea mă tot arde
tâmplele sunt vânt nepotolit de soartă
nici pace nu mai am...

te cresc în mine din fragedă pruncie
izvor de sete să îmi fii, cȃnd totul e deşert...

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magnolii

Mă plimb tăcut prin parcul cu magnolii...
Miresme-mpodobite cu-ametist...
Cum se-nfrăţesc speranţele cu zorii
Încununând eternul paradis.

Mă plimb tăcut şi visele m-apasă...
Voi care-aţi înflorit întâia oară
Cunoaşteţi şi durerea iernii crude
Şi gustul de-nceput de primăvară.

Mirese-mpodobite... Câtă pace!
Ce taină şi ce linişte de vis!
Şi parcul cu magnolii tace... tace...
Tace mereu... Şi ce-ar mai fi de zis?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învierea

Lumina lină cutreieră pământul,
Se-aşterne linişte în sufletul curat,
Pustiu şi gol se vede-acum mormântul,
E miezul nopţii... Hristos a înviat!

Credinţa se aprinde în sfintele făclii,
Un licăr cald ne pâlpâie în bucurie,
În sfânta pace smerite suflete învii
Şi se trezesc cei adormiţi pentru vecie.

Vestea-nvierii s-a dus în zări departe,
Se vede, se cunoaşte locul unde-ai stat,
Învingător ai fost călcând pe moarte:
Ai biruit!... Ai înviat!... E-adevărat!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-o linişte iubirea?

E-o linişte iubirea?
Mi-s pletele albite.
Şi tulbure mi-e somnul
Ca între două pite.
Nu ştiu: răsare iarba,
Mai curg pe văi izvoare?!
Departe eşti de mine
Cum Luna e de Soare.
Pier stele neatinse.
Noi stele se vor naşte.
Am cunoscut durerea,
Nu am ce mai cunoaşte.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Mademoiselle
Comentează! | Votează! | Copiază!