Epigrame despre lďż˝saďż˝i copiii sďż˝ gďż˝ndeascďż˝, pagina 7

Tăticu-mi spune, câteodată,
Că barza m-a adus în cioc.
E clar acest pretext adhoc:
Nu-i prea convins că-mi este tată.

Iarna-i grea, omătul mare,
Copiii n-au de mâncare,
Noaptea am plecat din sat
Şi-am fost prins... când am furat.

Iarna a venit îndată,
Copiii vor daruri multe
Când zăpada-i aşezată
Moşul coboară din munte.

Lapte nu mai gustă fiii,
Nici bătrânii. Chiar şi dracul
Fost-a nevoit, săracul,
Să-şi înţarce-aici copiii!

Plângeau copiii şi nepoţii,
Vecinii lui plângeau cu toţii,
Chiar şi un subaltern plângea
(De o durere de măsea).

De mult mi-e dragă, că-i frumoasă,
Cu ochii, sânii ei, nurliii
Şi-acum o iau la mine-acasă...
Şi-mi iau acasă şi copiii.

Toţi l-au învinuit,
Casa că şi-a părăsit.
- Nu-i adevărat! Şi basta
Doar copiii şi nevasta!

Mulţi prin parcuri cu bravadă
De natură-s iubitori,
Asta-i încă o dovadă
C-avem mulţi copii din flori.

epigramă de Nicolae Stancu (ianuarie 2013)
Adăugat de Nicolae Stancu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirat, prin lume când se plimbă,
Îi trece-aşa, prin cerebel:
Copiii,-n orişicare limbă...
plâng toţi la fel.

Barza, prin pediatrii,
Aduce din zbor copii
Dup-un procedeu complex
Făr-a recurge la... sex!

epigramă de David Boia (18 septembrie 2011)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 7 >

lďż˝saďż˝i copiii sďż˝ gďż˝ndeascďż˝