iscusit

Vezi ceva nou în birou? Mai aruncă o privire, e un tablou uimitor cu Victor Anastasiu, un om la puterea a treia: general, doctor şi aviator! Semn de aer ca mine, născut pe 5 octombrie 1886, Balanţă, un om minunat cu siguranţă! Nu-ţi spun glume: a fost al doilea medic pilot din lume! Mi-ar fi plăcut să fiu contemporană cu el, ar fi reprezentat pentru mine un model şi mi-ar fi predat lecţii de pilotaj într-un iscusit şi strălucit fel!

Michelle Rosenberg în Povestea Divei cu ochi de ciocolată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele ce oi fi viu

Zilele ce oi fi viu
vrednic aş vrea ca să fiu,
Oftând, ca să te slăvesc,
dar cum poci să îndrăznesc?
Iscusit aş trebui
să fiu, să poci zugrăvi
Chipul tău care dă rază
soarelui, şi-l luminează.
Oi putea oare vreodată,
păn' nu merg pe lume-ailaltă,
Măcar pe scurt să-ţi vorbesc,
să vezi cum mă chinuiesc?
Oftările-mi sărcinează
pieptul, viaţa-mi scurtează,
Răpaus, viaţ-oi avea
numai Stixul când o vrea.

poezie clasică de Ienăchiţă Văcărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ungerea lui David

Neascultarea-i foarte vinovată,
Întotdeauna ea este păcat.
Când Saul a călcat porunca dată,
Cu jale Dumnezeu l-a lepădat,
Şi a ales un tânăr ciobănaş,
Pe cel mai mic din fii lui Işai,
Cel iscusit la harpă şi la caş,
Puternic în credinţă şi bălai.

Şi astăzi, la hotar de veşnicii,
Se numără, din ceruri, caractere.
Se leapădă, se-aleg, dintre cei vii,
Pentru coroana slavei ce nu piere.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuiul şi gaura (fabulă)

- Stupid,
Cum fierul acesta, oarecare...
Găsindu-mă din pură întâmplare,
Intră să prindă o stinghie la scară!
- Pardon!
Tresare cuiul,
Că te invit la bară!
Şi află de la mine, făptură fără cap,
Că-n stinghia aceea, eu trebuind să încap,
Te-am inventat pe tine, iscusit
Şi insistând acolo, eu astfel te-am ivit!
- Să fie clară, dragă, vorba între noi:
Oricând aş fi dorit,... puteam să te îndoi!

fabulă de Constantin Păun din Rime cu tâlc (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este actorul? În primul rând, este un om ca toţi ceilalţi, care pentru a trăi are nevoie de hrană, lumină, căldură, afecţiune, stimă, libertate, drepturi şi obligaţii. Ce calificative i se pot atribui? Aici începe greul. Căci totul depinde de unghiul din care îl priveşti: a fost numit înţelept şi făţarnic, iscusit şi mincinos, demon şi înger... Dar, ca să nu ne pierdem în labirintul definiţiilor, să-i acordăm un singur calificativ – ce-i drept, suprem –, acela de artist.

citat din Dragoş Pâslaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune că pe vremea vestitului rege Arthur trăia un mare magician pe nume Merlin care era, pe atunci, cel mai învăţat şi mai iscusit vrăjitor din câţi existau în lume. Odată, vestitul vrăjitor, care putea să-şi ia orice înfăţişare dorea, călătorea prin ţară în chip de sărman cerşetor. Şi cum era el sleit de puteri de atâta drum, s-a oprit la bordeiul unui cinstit plugar să se odihnească şi să ceară ceva de mâncare.

începutul de la Povestea lui Tom Degeţel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pod la cer

Nu mai cred şi nu mai sper,
C-ar putea fi ctitorit,
De vre-un demon iscusit,
Pod de piatră pân-la cer...

Nu mai vânt şi nu furtună,
C-ar putea, o zburătoare,
Viscol a lega cu boare,
Pod de aer pân-la lună...

Nu mai of şi nu mai vai,
Că vreun faur oarecare,
Ar tivi din râu şi mare,
Pod de apă pân-la rai...

Nu mai vis şi nu mai cânt,
Că destinul se răsfaţă,
Noapte cununând cu gheaţă,
Pod de rece, sub pământ...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi scriu mici slove-n carnea mută ... Schaltinienă de dragoste

Sub cerul nopţii înstelate ne sărutăm ca doi nebuni;
E-un fel de dulce răzbunare pe timpul ce s-a scurs în van,
Cel care deopotrivă fost-a şi bun prieten şi duşman,
Dorindu-ne să treacă-n fugă, cu ale iernii legiuni...

În toamna stoarsă de-a ei vlagă, în recea noapte de brumar,
Săruturi să se spargă-n pieptu-ţi, în valuri de efuziuni,
Sperând ca până-n primavară, ca-ntr-un sentimental bazar,

Să le expui fără-a le vinde, să-mi vadă dorul ce mocnea,
Ce rătăcit-a iarna-ntreagă, deşi la gura ta râvnea

Să-ţi scriu mici slove-n carnea mută, ca cel mai iscusit zeţar.

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia cea mai frumoasă

Am să-ţi scriu Am să-ţi scriu poezia cea mai frumoasă,
căci te iubesc, fiind o dulce femeie;
voi căuta şi rima rară, uneori preţioasă,
voi scoate ritmuri noi, din orice idee.

Am să-ţi scriu poezia cea mai frumoasă,
tu eşti soare şi stea, şi fior gingaş,
tu mi-aduci ritmarea scumpă şi duioasă,
avânt mitic, voinţă multă, dor nărăvaş.

Am să-ţi scriu poezia cea mai frumoasă,
însăşi speranţa ne-adună vioi, iscusit;
hipnotizat de aceeaşi doamnă graţioasă,
sufletu-mi arde uimitor, de un dor iţit.

Ne vom săruta buzele bezmetic şi cu har,
bezmetic şi tandru va fi mereu sărutul;
ne vom dezmierda simplu şi uneori bizar,
a noastră va fi lumea, al nostru pământul!,
căci te iubesc, fiind o dulce femeie;

[...] Citeşte tot

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi presupune că nu Dumnezeu cel foarte bun, izvor al adevărului, ci un anumit geniu rău, dar acesta deosebit de puternic şi iscusit, şi-a dat întreaga osteneală să mă înşele; voi socoti că cerul, aerul, pământul, culorile, figurile, sunetele şi cele externe nu sunt altceva decât înşelări ale somnului, prin mijlocirea cărora a întins el curse credulităţii mele; mă voi privi pe mine însumi ca şi cum n-aş avea mâini, ochi, carne, sânge, nici vreun simţ oarecare, ci ca unul ce am socotit în chip greşit a avea toate acestea... voi merge mai departe, până ce voi afla ceva sigur, ori, dacă nu altceva, măcar aceasta cu siguranţă, cum că nu e nimic sigur.

Descartes în Meditaţii despre filosofia primă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!