Epigrame despre iarna de gheorghe dimitriu, pagina 7

La sat necazurile se ţin droaie
Şi uneori nu ai de-o-mbucătură,
Căci, fie Cel de Sus nu dă o ploaie
Ori - dacă dă - vin hoţii şi te fură.

epigramă de Gheorghe I. Gheorghe (22 august 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mă întorc acasă de la piaţă,
Cu coşul gol, de preţuri agresat,
Îmi văd copiii ca prin ceaţă
Iar ei se sperie c-aş fi... drogat.

Fetiţa mă priveşte fix,
Se mişcă-n ritmuri de cadână.
Cu mine, însă, a dat chix,
La anii mei... mi-e peste mână.

Tot primeşte bobârnace
De-l acoperă şi jena,
Că, de la un timp încoace,
I-a cam ruginit... antena.

Stând pe plajă, într-o doară,
La cultură fac apel:
Goală e pe dinafară,
Înăuntru-o fi la fel?

După doar o săptămână -
În cabana cea retrasă -
Cu frumoasa lui cadână
A căzut... în plasă.

Ştie satul tot că Ana,
Îşi cam tăbăceşte blana,
Cu bărbaţii toţi din sat...
Numai Gheorghe n-a aflat!

Iubirea e un sentiment
Pe care-l dă oricând, oricui,
Care-i oferă traiul opulent
Şi bani de buzunar destui.

Prin casa mea, ca o năucă,
De la un timp se plimbă o nălucă.
Neliniştea în suflet îmi aruncă:
Este fantoma locului de muncă.

De ce păşim din gafă-n gafă
Şi viaţa noastră e sărmană?
Prea mulţi, la noi, primesc o leafă
Să ardă gazul de pomană.

<< < Pagina 7 >

iarna+de+gheorghe+dimitriu