fenomen

Fenomen direct

... Şi, mai gândim şi în perioade umane divinul
nu luăm, nu dăm nimic dintr-o mare autistă,
pretext să integrăm în conştient ultramarinul
şi timp să consumăm în ambarcări tot ce există.

Îşi tatuează, albi, delfinii Danaide
şi pare că toţi orbii de epave-s căpitani,
pe marea care încă se deschide
plutirea legănată-i fără bani.

Ce v-am adus? Nisipuri noi, meduze colorate,
sub pleoapa tăiată-n destin-zagara,
din fantezia voiajelor abandonate,
pentru scadenţa maculatului ceva.

Cum, nu se mai poate emoţie în fiecare zi?
legaţi-vă de insomnii premaritale
ca să plătiţi strigările-n pustii
eu să rămân cu taxele vamale.

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ex nihilo

Fenomen transcendental
Ipotetic sau metafizic
Insolit peste măsură
Cu aspect exhaustiv
Mai înainte de timp
De materie şi spaţiu
Atunci când infinitul
Din proprie iniţiativă
Pe un trend intensiv
S-a comprimat enorm
În propriul sistem
Asimptotic în structură
Devenind singularitate
Dincolo de simţiri
Departe de percepţii
Anevoios de tradus
Şi mai greu de definit
Simptomatic de neînţeles
Născând prin explozie
Posibil cu har divin

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (6 septembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infidelitatea emoţională în dragoste porneşte de la o infatuare a minţii unuia dintre parteneri de a încerca noi experienţe de extaz extrarelaţional în stimularea şi diversificarea egoismului personal. E ca şi cum în lumea asta ticsită de obstacole ai încerca cele din urmă extazuri multiplicate care ţi-au fost anume sortite. Dacă nu poţi elimina acest strat superficial al gândirii din interior, te afli deja în imposibilitatea de a-ţi (re)direcţiona sentimentul intens către cel de lângă tine. Lăuntric, suferi o fractură a unui fenomen complex care se destramă între suferinţă şi boală ceva mai târziu.

Camelia Opriţa în Iubirea nu are dreptul la somn
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era preocupat numai de a o vedea pe aceea a cărei voce fermecată îi furase inima. Da, simţea că biata lui inimă neprihănită nu-i mai aparţinea... Simţise în faţa ei o dulce emoţie... Pieptul îl durea, ca şi cum i-ar fi fost deschis pentru a i se smulge inima. Simţea acolo un gol îngrozitor, un pustiu adevărat care nu ar putea fi niciodată umplut decât cu inima celuilalt. Sunt, toate acestea, întâmplări de o psihologie aparte care, se pare, nu pot fi înţelese decât de cei care au fost în dragoste de acest straniu fenomen numit în limbajul curent dragoste la prima vedere.

citat clasic din romanul Fantoma de la Operă de Gaston Leroux (1909)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideile, în a căror clară manifestare constă orice frumuseţe (în sens obiectiv), după cum ştim, nu sunt nimic altceva decât forţele fizice, chimice şi organice ale naturii prin care se înfăptuieşte voinţa de viaţă în tot ce există. Or, aşa cum imperfecţiunea manifestării ideilor este condiţionată exclusiv de intrarea lor în funcţiile subiective ale timpului, spaţiului şi cauzalităţii, tot aşa şi claritatea mai mare sau mai mică a manifestării lor este numai un fenomen subiectiv, prezent pentru noi: iată de ce, n-ar trebui să ne mirăm că vedem această claritate, şi cu ea, frumuseţea lucrurilor din natură, asociate în primul rând cu o serie de condiţii de un gen pur subiectiv.

Paul Deussen în Elementele metafizicii (noiembrie 2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conform observaţiei lui Goethe, care spune că oamenii când îşi dau seama că doi oameni s-au îndrăgostit, ar dori să-i vadă căsătoriţi, iar după aceea îi pândesc să vadă când se despart noi, românii, insistăm doar asupra primului fenomen: maică, spun babele, când văd că o pereche întârzie prea mult să se ducă la primărie, dacă vă iubiţi de ce nu vă luaţi? Şi odată luaţi, dacă nu se înţeleg, niciodată nu-i îndeamnă să se despartă, fie din dorinţa secretă de a-i vedea îndurând şi ei, ca toată lumea, jugul în doi, fie pentru că spectacolul suferinţei altora li se pare mai atractiv decât cel al căutării fericirii.

citat celebru din Marin Preda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emblema muzicală

Emblema muzicală are o anume singularitate.
Plină de înţelesuri dezbrăcate, mângâie inconştient.

Ascult şi devin infinit.
Cad în afara ritmului predispus la incitarea simţurilor
Încolăcite în jurul zâmbetului
Fenomen irepetabil în labirintul gândurilor.

Xilofonul geme portocaliu,
Acustica plânsului vibrează în acorduri minore,
Rostogolindu-mă într-un ondulat simţ al inutilităţii.

Lumea, saltimbanc, aplaudă!
Noi, înfometaţi de muzică şi cuvinte,
Susţinem un recital pe tărmul însingurării.

Cuvintele se lovesc de amfore ruginite
Acordurile alunecă pe stâncile nopţii.
Petrecerea lumii începe.

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din păcate, nevrednicia şi obtuzitatea lumii contemporane nu sînt simple impresii. Semnele unui climat favorabil dezvoltării mediocrităţii apar la tot pasul în societăţile postindustriale şi în cele "mimetic" postindustriale (în genul României). Nu este vorba despre o conjuraţie de tip comunist, în care incapabilii şi neisprăviţii îi dau la o parte pe oamenii de ispravă. Ne aflăm în faţa unui fenomen mult mai complex. Mediocritatea postmodernă se dezvoltă pe fondul mondializării economiei de piaţă şi al prăbuşirii sistemului de valori tradiţionale. Încet dar sigur, devine condiţia fundamentală a "omului recent", o "valoare" pe care o cultivă în mod consecvent. A fi mediocru este o calitate necesară integrării individului în Sistem.

Ovidiu Hurduzeu în Sclavii fericiţi
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

În anul 1866 s-a petrecut o întâmplare ciudată, un fenomen nelămurit şi neînţeles, pe care fără îndoială că nimeni nu l-a uitat. Dacă lăsăm la o parte zvonurile care-i nelinişteau pe locuitorii porturilor şi frământau opinia publică de pe întregul glob, trebuie să spunem că întâmplarea aceea i-a tulburat îndeosebi pe marinari. Ea a dat foate mult de gândit negustorilor, armatorilor, comandanţilor de vapoare, skipperilor şi masterilor din Europa şi America, ofiţerilor din marina militară a tuturor ţărilor şi o dată cu ei, guvernelor din diferite state ale celor două continente. În adevăr, de câtva timp, mai multe vase întâlniseră pe mare "ceva uriaş", un fel de obiect lunguieţ, în formă de fus, câteodată fosforescent şi cu mult mai mare şi mai rapid decât o balenă.

Jules Verne în 20.000 de leghe sub mări
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

În general, oamenii nu caută să-şi eleveze conştiinţa. Dimpotrivă, ei trăiesc prin mintea colectivă a societăţii, prin psihologia maselor, urmând orbeşte mulţimea din jurul lor. Conştiinţa este un fenomen individual - pe care trebuie să-l creezi singur. Societatea nu te poate ajuta; dimpotrivă, ea te va împiedica în toate modurile posibile să devii cât mai conştient. Societatea nu are nevoie de oameni rebeli, ci de roboţi care să respecte status-quo-ul, stabilimentul, biserica, statul. O fiinţă rebelă este periculoasă, deoarece ea nu va accepta nimic care i se impune din exterior, nimic care este în contradicţie cu trăirea ei interioară - şi va crea această revoluţie interioară şi în ceilalţi.

Osho în Dhammapada
Adăugat de Adriana Georgiana Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!