fata morgana

Fac ce fac bieţii oameni şi tot de fata lui Chiriac aduc vorba. Fiecare cu fata lui Chiriac a sa; a unuia e mai tindicheată, a altuia mai snovoasă; a unuia mai naltă, a altuia mai ghindoacă; a unuia blondă, a altuia brună, a altuia castanie; a unuia năsoasă, — bat-o cârnia, — a altuia cârnă; a unuia cu ochii puşi ca cu fusul, şi a altuia cu ochii mari; fel de fel de fete ale lui Chiriac şi fel de fel de gâlceve.

Ion Heliade Rădulescu în Fata lui Chiriac (1846)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog în noaptea nunţii

- Miresică, miresică
Ţi-o spun fără supărare:
Tu nu mai eşti fată mare
De când erai fată mică!
- Ginerică, ginerică
Ţi-o spun fără supărare:
Dacă vreai să fiu mai mică
Trebuia să fii mai mare!

poligramă de Marius Robu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perdeaua

Iţic şi a lui soţie,
Cumpăraseră de-un an
Casă şi gospodărie
Peste drum de Avidan.
Vecinul, burlac cu state,
Îşi făcuse-un obicei
Din a sta la geam, pe coate
Şi-a privi după femei.
Tocmai de aceea, Sara,
Îi spuse soţului ei:
- De când a dat primăvara,
Zău am intrat la idei ;
Fata noastră, iaca are,
Şaisprezece ani, colea,
Şi-acest Avidan, se pare
E amorezat de ea.
Toată seara stă-n fereastră
Şi înghite în gol, mut
Când fata noastră măiastră
Vrea să intre-n aşternut...

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Dumitru Monacu (iunie 2014)
Adăugat de Dumitru Monacu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aversiunea secolului al nouăsprezecelea faţă de realism este ca furia lui Caliban când îşi vede propriul chip în oglindă. Aversiunea secolului al nouăsprezecelea faţă de romantism este ca furia lui Caliban când nu-şi poate vedea propriul chip în oglindă.

citat celebru din romanul Portretul lui Dorian Gray, Prefaţă de Oscar Wilde (1890)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au rămas destul de bine. Ăl mare a rămas cu topuzu-mpărătesc; ăl mijlociu cu iconiţa... Puţin lucru e să împărăţeşti? Nu-i destul să nu mori niciodată? Dar era şi drept să fie a lui Prâslea, pentru că el dacă nu o lua pe Ileana, rămânea cu oglinda, şi s-ar fi tot uitat în ea, ar fi văzut-o pe fată mereu cu altu-n braţe şi s-ar fi prăpădit băiatul... Şi dacă se prăpădea el, se prăpădea şi fata, se prăpădea şi mă-sa, împărăteasa, care tot pe el îl iubea mai mult, că era Prâslea, şi ar fi fost mai mare păcatul să se întâmple atâtea nenorociri pentru o biată dragoste de tinereţe.

finalul de la Poveste de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petice de nori în amurgul vişiniu (fragment)

Petice de nori în amurgul vişiniu – pe lacul de vest este plăcut.
Flori pe mal, lintiţă pe nisip,
Patruzeci de hectare de vălurele molcome,
Nici un om pe malul înverzit – se aude doar clipocitul unei bărci.

Spre sud-vest, de partea cealaltă-a lunii, plutesc zdrenţe de nori.
Se lasă răcoare la marginea lizierei,
Parfumul florilor de lotus devine aproape vizibil;
Ascultând vântul care susură pe faţa apei, faţa vinului devine gravă.

poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum poţi deosebi pe dată, în Capitală, pe un provincial de un bucureştean? Foarte uşor: cel dintâi priveşte tot pe sus, pe la mansardele caselor şi merge încet, plictisit, căscând gura cu ceasurile în faţa "monumentelor": Palatul Poştelor, Casa de Depuneri, Palatul Regal, Ateneul, ori în faţa vitrinelor magazinelor din Calea Victoriei; cel de-al doilea aleargă grăbit după afaceri; la Casa de Depuneri se uită doar ca să vadă cât e ceasul, iar la mansarde când o avea nenorocul să-i cadă un ghiveci de flori în cap, ori să i se scuture pe haine un covoraş de vreo slujnicuţă obraznică.

Henri Stahl în Bucureştii ce se duc (1910)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să n-ajung fată căruntă

Iată-mă în sat la horă
Că mi-s bună a fi noră,
Mi-am pus ia cu altiţă,
În păr, flori de garofiţă,
La gât şiruri de mărgele,
Şi cercei din albăstrele,
O maramă ca o spumă
Dăruită de-a mea mumă,
Vâlnic roşu cu beteală
Prins la mijocel cu fală
Şi-n picioare opincuţe
Strâns legate cu nojiţe.
Pe furiş, lângă un nuc
Unde-adesea eu mă duc,
Mi-am pus busuioc în sân,
Flori culese de prin fân,
Multe inimi să vrăjesc,
Flăcăi mulţi să ameţesc.
Voi pleca de-aici în zbor
Cu cel care-mi poartă dor

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog în familie

După vreo trei ani de zile
Soţul întreabă soţia:
- Nevastă, mai ţii la mine?
S-au azi terminăm chindia?
- Nu te-am iubit niciodată.
Nu te iubesc nici acum.
De când m-ai luat de fată
Te-am urât ca şi acum.
- Dacă mă urăşti şi-acum,
Eu zic să ne despărţim.
Fiecare pe alt drum,
De astăzi, hai să pornim!
- Fiindcă nu ai fost bărbat
Noi de mult ne-am despărţit.
Cu altul te-am înşelat
Când erai tu ameţit.
- Să fii sănătoasă fată!
Şi eu grijă am avut.
Ai fost şi tu înşelată,
Ba chiar şi mai de demult.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre sărut

Sărutul este pecetea
Care legitimează iubirea.
Sărutul este reţeta
Care menţine fericirea.

Iubirea e legitimată
Între un băiat şi-o fată,
Când sărutul este dat
De fată, nu de băiat.

Fericirea-i menţinută
Cu dragoste multă, multă,
Dacă sărutul se menţine,
Optzeci de ani şi mai bine.

Atunci viaţa e frumoasă,
Când sărutul stă acasă.
Dacă a plecat în sat,
Iubirea s-a terminat.

poezie de Dumitru Delcă (6 iulie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!