Poezii despre epigrame vorbit, pagina 7
Vis absurd
Avut-am mai de mult un vis
Bizar, sălbatec, crud, tăcut,
Visam că parcă m-am născut
Dar criticii m-au și ucis.
Nevinovat căzut... Prin rai
Mergeam pierdut iar calea mea
Fortuna singură-o ținea
Șoptindu-mi stins cu dulce grai:
"-Destinu-ție ursit amar,
În fabule ești slab, regret
Și-n epigrame fără har
Dar scrie-mi mie un sonet!"
I-am scris! Și-al visului coșmar
S-a destrămat! Eram... poet!
poezie de Petru Miloș
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vor face-o ei
Zeii se vor răzbuna
Din ceruri liniștite,
Totul se va spulbera,
Clipe fericite.
Inima-mi va bate tare,
Tunând dezlănțuită
Mai rezistă oare
Sau e obosită?
Creierul în mari probleme
Se va încurca,
În epigrame și catrene
Se va scufunda.
Sufletul ce-i însăși viața
Va fi mai naiv,
La deșteptare dimineața
Va fi mai pasiv.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Degetele de la mână
La-început de săptămână,
Degetele de la mână
Au vorbit în adunare,
Despre cine e mai tare.
Să le ascultăm ce spun,
Să vedem care-i mai bun.
- Eu sunt Degetul cel Mare
Și mă mișc fără sforțare
Și vă spun azi tuturor,
Sunt cel mai folositor!
Văd la microfon cum vine
Altul care nu-i oricine.
- Deget sunt, Arătător,
Sunt ca un judecător,
Când arăt ceva anume,
Nu mai este timp de glume!...
Mijlociul când vorbește,
Ați ghicit, el se fălește.
[...] Citește tot
fabulă de Gabriela Gențiana Groza (2 ianuarie 2017)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
De ce?
De emoție nu mi-ai vorbit niciodată
la fel ca de dragoste, și totuși
o simt atunci când căușul palmei tale
îmi mângâie obrajii îmbujorați
ca ai unui copil fâstâcit...
De ce?
Nici de zâmbet nu mi-ai spus
așa cum mi-ai povestit de dor.
Și totuși zâmbesc.
Nu te voi mai lăsa să îmi reciți
din inima ta, pentru că
deja
te simt...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu
femeie
mirodenie a pământului
purtătoare de îngeri
energie luminoasă
și
ispită bărbatului
eu
prima ființă ce a vorbit cu șarpele
construind
cuib și otravă dulce fericirii
în noaptea asta
mi-am unit trupul
cu umbra lunii
în marea ce se învolbura
la vederea verdelui ochilor mei
eu
Evă
poezie simultană
și
existență nesfârșită
[...] Citește tot
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muza ca o femeie
Cândva, e lucru cunoscut,
Și nici nu-i greu a înțelege,
Că dreptul de-a ajunge rege,
Era al primului născut
De-aceea, știm că s-au făcut,
Și nimeni n-ar putea să nege,
Nereguli, crime, spre-a-l alege
Pe-al doilea, de unii vrut
Problema naște multe drame
Și-n nașterea de epigrame,
Când muza mult prea drăgostoasă,
Te-asigură, îți dă un stimul,
Să te salveze de angoasă:
Iubitule, tu ai fost primul!
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Niciodată inima
nu mi-a vorbit mai duios
despre ochii tăi,
acel poem albastru
în care se scaldă trăirile mele.
Poate de vină ești chiar tu, amor
acel dulce izvor
al existenței mele...
Dar știu că mă vei iubi
în ciuda tăcerilor
care îți mistuie tâmpla,
Eu respirând
poemul
ochilor tăi.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răboj
Însemn c-un geamăt și-un oftat
Un drum ce suie, șugubățul.
Și tot certându-mă cu bățul
Îmi țin moralul ridicat.
De curcubeu de-ar fi chiar hățul,
N-aș trage-atât de colorat
Un car cu spaime încărcat,
Ce taie trăznetelor moțul.
Țipând: Se-neacă geamandura!
Iar valul martor c-am vorbit,
Singur, pe țărmul pustiit.
E țipăt cuminecătura,
Și vuietul mi-astupă gura.
În rest, eu cred că-s fericit.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu din secolul nostru
Flick, este cel mai tare
Nu are asemănare.
De râs te-ai prăpădit
Când în rime ți-a vorbit.
Domnul Rimă, să trăiești
Mereu să ne înveselești
Tu ai mult haz
Pe mulți, îi bagi în necaz.
Nu vor să se regăsească,
Într-o strofă de-a ta, aleasă.
Dar mereu o dau în bară,
Chiar dacă româna e ușoară.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (1 februarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încheiere
Frate, o boală învinsă ți se pare orice carte.
Dar cel ce ți-a vorbit e în pământ.
E în apă. E în vânt.
Sau mai departe.
Cu foaia această închid porțile și trag cheile.
Sunt undeva jos sau undeva sus.
Tu stinge-ți lumânarea și-ntreabă-te:
taina trăită unde s-a dus?
Ți-a mai rămas în urechi vreun cuvânt?
De la basmul sângelui spus
întoarce-ți sufletul către perete
și lacrima către apus.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!