elena cristina militaru

O, neputincioasă tină

"... neputincioasă humă, lumina Lui îţi ia privirea...
Toate câte le văd ochii, câte nu le văd dar sunt.
Toate sunt la a Lui vrere, sus în cer şi pe pământ...
Şi El data tuturora libertatea a alege.
Între ce este virtute şi ce este fărdelege.."
Vasile Militaru

O, neputincioasă tină
Lumina Lui îţi ia privirea
Până de lut îţi e retină
Cum poţi privi tu nemurirea?

Din sfânta-I vrere e lumină
Şi-n cer şi pe pământ Îi e ştirea
O neputincioasă tină
Lumina Lui îţi ia privirea.

Virtutea dat-a El creştină
Pe toţi de întrebi îşi dau părerea
Prin mila lui mai şterge vină

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raze-n curcubeu

Mi-am scris pe portativ povestea
Şi-am început cu drag s-o cânt
Şi curcubeul îmi dă vestea,
Într-o adiere doar de vânt!

S-a pus în spate, cântă-n raze,
Cuvinte dulci scrise în fraze
Şi-n TV stă un legământ:
Jurat în tricolorul sfânt!

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singuratate in dar

se adună norii şi nu ştiu de ce
în colţul de ambră al adâncului
un fluture mai zbate încă aripile
împrăştiind culori
peste clipele mele numismatice
rotocoale învăluite de pulberi
s-au prelins pe sub praguri
şi m-au lăsat
unic admirator
al unei colecţii pe care
aş fi vrut să o las
moştenire
celui ce voi fi.

poezie de Cristina Davidescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare

Sarut de amintire aluneca si moare
Oras inchis in lume, indoliat de soare
Aude pulsul vietii, inchide ochi amari
Rugi jalnice tot uita sa sparga ochii tari
Ecoul numai spera, cercand ultima oara
Sa vada si sa simta, sa uite si sa moara.

poezie de Cristina Cosnita
Adăugat de Simina Sabau
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă arde sufletul şi de durere,
Valuri de sânge mă inundă,
Coroana TA de spini să mă pătrundă
Şi urma palmei să-mi aducă mângâiere!

catren de Elena Mândru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Prin Londra paşii mi-i plutesc
Visând la glia românească
Dansând cu ploile cereşti
Cu zorile mă înfloresc în flori...

poezie de Elena Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn oceanic

Te chem! te chem...
Ecoul chemării se sparge.
Fără să pot fi oprită
aş vrea să mă uit umbră
stingându-mi inima
în ceva steril.
În rest, natura îşi urmează cursul
cu aceeaşi fatalitate - în piatră,
în firul de iarbă, în copac,
în om toată materia.

poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mă ascundeam de trecut
gardul era vechi şi sărma ghimpată ruginită
dar
pe cel mai înalt stâlp zâmbeau zorile

poezie de Elena Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un drob de sare

Un drob de sare,
În liniştea nopţii,
Se zbate, pace n-are,
Lăsat în voia sorţii.

Un drob de sare,
În ochi, de îţi intră,
Ustură tare,
Provocând roşeaţă.

Un drob de sare,
În apă de-l pui,
Te ţine la suprafaţă,
Acolo rămâi.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medalion

Din lanul plin cu grâu
mă hrănesc cu pâine
în toate zilele vieţii.
În seminţele de floarea soarelui
îmi rumenesc obrajii.
Cu polen îmi mânjesc mâinile
fardându-mă la ochi.
Soarele (stră)luceşte
în medalionul
ce îl port la gât,
prins în lanţul amintirilor.
Văd curcubeul în zarea albastră!

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!