egoism

Sinucigaşul (In memoriam, pentru Mădălina Manole)

Cumul, de strigăte în timp, neauzite,
De suferinţe, fără de ieşire
În talazul minţii, diabolic în iuţire...
Cu prăvăliri, haotice-n simţiri zdrobite.

E lipsă de suport de ambient,
Cu rezultat fatal, în consecinţe
Şi false rezolvări, de suferinţe...
Sfârşit, prin anacronic accident.

E lipsa crasă de comunicare,
Ce ar spăla, reziduri de eşec
Păstrate-n sumbra capă, de "eveque";
Pe-ascuns exorcizată... în condamnare.

Vina-i acelui ce nu moare,
Ce este partener, amic, părinte...
Indiferentul, făr' de har, ce minte...
Ei niciodată, nu au vină, de întâmplare.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii muncesc în general prea mult pentru a mai putea fi ei înşişi. Munca este un blestem. Iar omul a făcut din acest blestem o voluptate. A munci din toate forţele numai pentru muncă, a găsi o bucurie într-un efort care nu duce decât la realizări irelevante, a concepe că te poţi realiza numai printr-o muncă obiectivă şi neîncetată, iată ceea ce este revoltator şi ininteligibil. Munca susţinută şi neîncetată tâmpeşte, trivializează şi impersonalizează. Este caracteristic că în lumea modernă munca indică o activitate exclusiv exterioară. De aceea, prin ea omul nu se realizează, ci realizează... Prin muncă a devenit din subiect obiect, adică un animal, cu defectul de a fi mai puţin sălbatic. În loc ca omul să tindă la o prezenţă strălucitoare în lume, la o existenţă solară şi sclipitoare, în loc să trăiască pentru el însuşi – nu în sens de egoism, ci de creştere interioară – a ajuns un rob păcătos şi impotent al realităţii din afară.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poruncile paradoxale

Oamenii sunt adesea ilogici, iraţionali şi egoişti.
Iubeşte-i, oricum.

Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse.
Fii bun, oricum.

Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi.
Caută succesul, oricum.

Binele pe care îl faci astăzi, va fi uitat mâine.
Fă binele, oricum.

Onestitatea şi sinceritatea te fac vulnerabil.
Fii onest şi sincer, oricum.

Marii bărbaţi şi marile femei cu cele mai mari idei pot fi doborâţi de bărbaţi mărunţi şi femei mărunte cu minţi mărunte.
Gândeşte în stil mare, oricum.

Oamenii îi favorizează pe perdanţi, dar îi urmează numai pe învingători.
Luptă pentru câţiva perdanţi, oricum.

[...] Citeşte tot

poezie de Kent M. Keith (1968)
Adăugat de Chitic Lenuta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

Stiind ca azi n-ai zis nimic,
Nici ieri nu a fost diferit,
De maine nu stiu ce sa zic,
Sa nu imi spui c-ai suferit.

Orgolii, episoade reci,
Apoi imi spui ca-ti este greu,
Prin cate ai trecut si treci,
Conteaza oare ce simt eu?

De ce-ar conta? Tu stii mai bine,
Nu-i egoism, nu vrei sa risti,
Atunci cand n-oi mai fi cu tine
Te rog frumos sa nu insisti!

Lasa-l asa, incet sa fuga,
Timpul o rezolva ceva,
Am fost candva iubirii sluga,
Insa-n alt timp, altundeva.

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

O societate poate înregistra un progres cultural-civilizatoriu numai apelând la credinţă, altruism, muncă cinstită, forţă morală, rezistenţă naţională şi nu prin egoism, mari inechităţi sociale, manipulare, politizare instituţională. De-alungul vremurilor, clasa politică românească (inclusiv, la nivelul guvernului şi a instituţiei prezidenţiale) şi-a asumat o mare responsabilitate în faţa istoriei prin devalorizarea morală a vieţii cetăţenilor, scăderea dramatică a calităţii vieţii şi a nivelului de trai, cedarea unor interese ale comunităţii naţionale în faţa unor organizaţii internaţionale, proliferarea marii corupţii, subminarea echidistanţei politice şi diluarea statului de drept, calitatea scăzută a serviciilor instituţiilor sociale, exacerbarea egoismelor interrelaţionale, ruperea coeziunii sociale şi a solidarităţii umane, promovarea mediocrităţilor în toate funcţiile statului, mimarea democraţiei, accelerarea mecanismelor concurenţiale formalizate, cinice, neloiale, lipsa de respect faţă de viaţa cetăţenilor oneşti.

Adrian Ibiş în Intelligence. Studii (2012)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire-i?

Ştiţi voi oare iubirea
Ce pe cord lasă rană
Sau ţintiţi fericirea...
În egoism de Satană?

Ştiţi de-a ei consecinţă
Cum omoară de vrei
Sau că-i naştere în fiinţă
Din nectar dat de zei?

Sau aveţi simţ fugarnic
De profit, palmares,
Folosind în făţarnic
Fadul hâd interes?

Credeţi doar bani ce-alegeţi,
Aştri, promiteri multe;
Fără gând să purcedeţi
La morala din culte?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi pe nisip

Am avut un vis în noaptea de Crăciun.
Mergeam pe o plajă, iar Dumnezeu
păşea alături de mine,
paşii ni se imprimau pe nisip,
lăsând o urmă dublă:
una era a mea, cealaltă a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea
că fiecare din paşii noştri
reprezentau o zi din viaţa mea.
M-am oprit ca să privesc în urmă.
Şi am revăzut toţi paşii
care se pierdeau în depărtare.
Dar am observat că, în unele locuri,
în loc de două urme,
nu mai era decât una singură...
Am revăzut filmul vieţii mele.
Ce surpriză!
Locurile în care nu se vedea
decât o singură urmă
corespundeau zilelor celor mai întunecate

[...] Citeşte tot

poezie de Ademar Baross
Adăugat de Adriana Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câini ai nimănui

Rătăcitori şi neajutoraţi
câini fără vârstă, nume şi dreptate
fiţi întru totul binecuvântaţi
voi, ce dormiţi pe dale îngheţate

Voi, care puneţi semn de carte trist
atîtor nopţi şi zile hăituite
când pliscul unui vultur exorcist
scobeşte ochii unei vechi ursite

Veniţi la uşa mea arareori
cu pieptul rupt şi însetat de milă
stigmatizaţi de arşiţi şi ninsori
firave monumente de argilă

Iar eu mă rog să fie cer de mai
să nu mai tremuraţi în epidaur
căci pentru voi o coajă de mălai
e mai de preţ ca sculele de aur

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Saturnalii (1983)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depresie 2

“Trage, babă, bobii şi-mi ghiceşte
Codrul de ce-ngălbeneşte,
Omul de ce-mbătrâneşte?
Codrul de zăpadă grea,
Omul de inimă rea.”

Popular

O! Vine-o vreme-n care nu poţi să mai visezi
Şi dragostea nu-nseamnă decât cuvinte goale
De nimeni nu-ţi mai pasă, în nimeni nu mai crezi
Deşi, în pieptu-ţi putred, simţi sufletul cum doare.

Te roade oboseala şi frica te cuprinde
Vezi ani că trec în goană, fără să faci ceva
Şi viciu-n plasa-i deasă încet, încet te prinde
Eşti gol de sentimente şi rece-i inima.

Nimic nu îţi mai place, nimic e viaţa ta
Ţi-e falsă veselia şi nu mai speri nimic...

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Badanta

-Vieni quando ti chiamo! striga bătrâna insistent
Folosind şi clopoţelul s-arate că e urgent
Şi badanta auzindu-l, sosi-ntr-o clipă de pe-afară
Speriată să nu cadă, bătrâna nonagenară

O îngrijea de câţiva ani, cu o foarte mare grijă
Chit că bătrâna-i bolnavă şi nu merge nici în cârjă
De multe ori o necăjeşte, egoism de om senil
Să-i suporte orice toană, uneori e dificil

Părăsise România pe când criza-i dete brânci
Mai mulţi bătrâni tot îngrijise, zece ani-îs de atunci,
Rând pe rând s-au dus la Domnul ei scăpând de suferinţă
Pentru ea un alt bătrân, a însemnat multă voinţă!

Dar programul cu bătrâna nu e chinul cel mai mare
Uşurel s-ar descurca, chiar de-i viaţă de-nchisoare
Cel mai greu de suportat, este dorul de familie
Să stea departe de copii, asta mult o chinuie

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Popa (29 decembrie 2014)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!