Epigrame despre drum de viata alb, pagina 7

Unora, ce nu le place,
Le doresc să aibă pace:
Să le moară chiar în drum,
Făr' să ştie ce şi cum!?

Muri lăsând pentru vecie
Dorinţa formulată clar:
Ultimul drum al lui să fie
Şi pe la... Fondul literar.

epigramă de Ion Ruş (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au stat un pic de vorbă-n drum
Şi ştiţi cât timp au zăbovit?
Cât ai aprinde un chibrit!
Dar cu chibritele de-acum...

Întreb prietenii şi fraţii,
Eu cum aş fi mai câştigat:
Să ies în drum la demonstraţii
Sau merg mai bine la furat?

Cot la cot cu-aleşii ţării,
Am pornit pe-un drum imens;
Ei -în sensul bunăstării,
Noi, ceilalţi, pe contrasens.

50 de ani, toţi sub papuc,
Acelaşi drum: casă-soţie,
Am devenit un eunuc,
Păzind doar actul pe hârtie.

Dus pe ultimul său drum
Îl frământă gânduri treze;
Cât n-ar da ca să-i cedeze
Locul şefului şi-acum!

Mai 'nainte-au criticat
Că-i un mers pe drum greşit,
Dar acum au constatat
C-ăsta-i drumul potrivit.

Pe blândul soare ce mă cheamă
Să-i spun drum bun, că el e sus,
Îl pizmuiesc, de bună seamă,
Că pe-nserat va fi-n apus.

Drum cam lung şi-ntortocheat
Am parcurs, să scap de boală;
M-am întors nevindecat,
Căci am mers cu mâna goală.

epigramă de Mircea Micle (20 februarie 2007)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 7 >

drum de viata alb