cristal

Flambat...

Metafora trupului tău
E parfumul minţii
Flambată în priviri
Cu sărutul cu foc Orfeu.

Ce-mi răsare, aripi
de magmă, în abisuri
Cu vortex de nisipuri...
Cu viermi ace casapi.

Spre globul cristal de ireal
Rostogolindu-ne lumea
In petale roşii de catifea
Într-un tangou lent, mortal

Cu diezuri de sânge-n final
Ucise-n fluturi de apă
Pe pielea mea bazaltică
Împietrită in soclu sub trupul

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe în tăcere

Vorbim de tăcere,
În abis de zgomot.
Păstrată cu putere,
De sunet mut de clopot.

Eterna linişte aprinsă,
De falnice note de cristal,
Pe mal de râuri stă întinsă,
Prin văi ascunse după deal.

Ce linişte ascunde timpul,
În sunet orb de primăvară,
Se schimbă lin şi anotimpul,
Privesc iar, ca prima oară.

Ascultă-n linişte, tăcerea,
E sublimă-n prag de seară,
Se aşterne dulce precum mierea,
Dar astăzi e atât de rară.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (1 mai 2022)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, nu

adormi de ziua ta!
zice ea
să zburăm în oraş să
ocupăm două birturi beton - hambarele -
fiecare
cu fiecare dintre prietenii săi (?!) printre spice cărunte
de ziua
în care loc nu mai este
de întoarcere către cine
mânuieşte paharele
şu
viţele de cristal
sub ochii şi boabele înţepate
de viespi văzătoare
ale unor coşmaruri în timp ce adorm
alte şi alte
simţuri de cartier de culoare
din rândul
noncombatanţilor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spectacol

Nu pot să nu văd spiritul cum calcă
Printr-un cristal cu labe de lumină
Şi cum o roză neagră se anină
De oasele reptilei cu o falcă.

Prin gaura lui O vibrând se stinge
Un sunet moale lăcuit pe faţă,
Aşa cum lacul uneori îngheaţă
Şi depărtarea cu polen mai ninge.

Sare de sus aproape stând să zboare
Prezentul adunând petale multe,
Să ardă apa şi să reasculte
Vibraţia din cer, tremurătoare.

poezie de Bujor Voinea din Paradigme
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri pe omătul lui Hans Christian Andersen - Desculţă în ger (Noaptea fetiţei cu chibriturile)

E frig şi oftez,
stele răcesc,
Luna strănută,

ciudat mă privesc,
nimbu-şi ascund,
în alt cer se mută.

Încă încerc
să vând un chibrit,
oamenii trec,
au pasul grăbit.

Scapăr un băţ,
călduţ pare-acum,
raza îi mângâi,
în palmă e scrum.

Scapăr alt băţ,
muzici se-aud,

[...] Citeşte tot

poezie de N. Petrescu-Redi din Convorbiri literare (iulie 2018)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar eu

Ascuţită, prelungă aş vrea să fiu uneori
să vuiesc asurzitor a praf de zbor.
Să plutesc în alb.
să mă defragmentez in bule de licurici
care să încolţească în inimi compatibile.
Să nu fiu nici sferă, nici dreaptă,
nici închisă, nici alţii, nici unii,
nici ieri, nici umbră, nici cristal,
nici, nici...
Doar eu: ascuţită şi prelungă uneori,
cu inelele mele albe de lumină.

poezie de Diana Cojocaru (19 septembrie 2009)
Adăugat de Diana Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de iarnă

Din vârful unui brad priveşte luna,
Printre lungi ţurţuri de cleştar,
Pe-un ochi de geam, de la fereastră,
La vatra-n care pâlpâie un foc pe jar.

Ferestrele-s gătite ca la hramuri,
Cu genţiene şi broderii de gheaţă,
Steluţe de cristal sclipesc la geamuri,
Învăluite-n voaluri reci de ceaţă.

Venind grăbit din miazănoapte,
Şi vâjâind prin despletite ramuri,
Rosteşte viscolul neînţelese şoapte,
Bătând frenetic la îngheţate geamuri.

poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tuş de înalt

Sus pe crestele munţilor
Aşteaptă tuşul versurilor
Surd la urletul clepsidrelor
Cu adormirea demonilor

Să-l sorb însetat şi ostoit
De caruselul lumii hanger
Infipt în bătăile ce-mi pier
In globuri de cristal lucit

In deja-vuuri de ecouri
Pline de petale cu doruri
Topite pe piept în jaruri
De stele şi demoni fauri

Cu vătraie din condeie iele
Cu flamuri arzând din file
Stinse de lacrima albastră
Ce mă strigă la ea măiastră

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirosul tău mă înnebuneşte

miroşi a struguri striviţi
a seară de toamnă
călduţă cât s-o încerci
cu degetul mare
de la piciorul tău mic
delicat şi alb
miroşi a gutuie galbenă
a noapte înstelată
în care vântul
şopteşte istorii de amor
cu mult suspans
şi lacrimi de cristal
miroşi a ciocolată cu lichior
a iubire
a tangou languros
te-aş muşca cu poftă
cu dinţii mei de lapte
dar mă tem să nu te termin
dintr-o gură nesătulă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luciri de opal

El cântă, iar vocea-i divină
Aduce în suflete dor,
Căldură sau rece fior,
Iubire, plăcere şi vină.

În jur se apleacă-n tăcere
Oţelul pornit din priviri
Călite în false iubiri
Sub aspre şi reci viziere.

Încep să se nască-ntre gene,
Crescând în luciri de opal,
Izvoare din tainice-avene.

Se scurg picături de cristal
Lăsând pe-ale pleoapelor trene
Sclipiri din adâncul astral.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!