Epigrame despre copil, pagina 7

E clar predestinat,
Curând, bogat s-ajungă,
Căci moaşa-a observat:
Avea o mână lungă.

Au fost scrise 11 comentarii până acum.
Participă la discuţie!

Iubita mea, ce urmăreşti?
La vârstă tot întinereşti,
Azi, mâine ai s-ajungi copil
Şi-o să m-acuzi că-s pedofil.

Când sângele-i de altă grupă,
E faptul foarte relevant,
Că fiul e copil de trupă,
Iar tatăl apt... necombatant!

L-a-njurat de-atâtea ori
Până şi-a ieşit din fire;
Şi-i făcu copil din flori
Să îl abă amintire.

De când erai copil, jupâne,
Nu se mai ştie cât de mic,
Visai cu ochi deschişi cadâne
Cu dansurile din... buric!

epigramă de David Boia (6 august 2011)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

La zece ani: copil voios,
La treizeci: tânăr şi frumos,
La patruzeci şi cinci: bunic,
La peste şaptezeci – nimic.

Deşi-s bătrân, această zi
E şi a mea, căci sunt agil
Şi-aşa cum Domnu-mi hărăzi,
Dădui... în mintea de copil!...

Îi pregătea, adeseori,
Iubitei, splendide buchete,
Sperând s-ajungă, pe-ndelete,
Să-i facă şi-un copil din flori.

- Să-mi faci tablou, în propriu-ţi stil,
Un peisaj cu flori cernut;
Ca personaj, vreau un copil.
... Şi i-a făcut!

Iubeam, copil, purtând bretele
Şi-apoi adolescent sadea,
Păpuşile surorii mele...
Apoi pe profesoara sa!

<< < Pagina 7 >

copil