Poezii despre condamnat, pagina 7
Vis de bătrân misogin
La Judecata de Apoi, Doamne,
rogu-Te să nu fiu inclus
pe lista scurtă a vinovaților,
iar dacă oricărui condamnat i se
îngăduie o ultimă dorință
iartă-Mi îndrăzneala de a-Ți cere
o oaste de hetaire(pe care în
mărinimia-Ți infinită
le-ai declarat Sfinte),
spre a le da comanda să
adune toate iubitele mele
frugale, care mi-au întors
spatele, provocator, nu erotic,
pentru a le avertiza suveran:
Sic transit pulchritudo gloria mundi,
Rotofeielor, sictir...
parodie de Constantin Ardeleanu, după Ică Sălișteanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fairytale
să ai mereu pregătită ultima țigară
pentru clipa în care vei fi condamnat la moarte
fără să știi
de sălbăticia orașului de tăcerea unui prieten
sau de privirea neagră a nopții
care nu mai cântă
totul e relativ mai cu seamă tristețea
cel mai umilitor sentiment
de care râd închipuiții acestei lumi
cu părul vopsit
ce subțire e granița dintre sinceritate și ură
când te privești în oglindă
adu-ți aminte că vei fi fericit și orb
până când duhul spaimei te va vindeca.
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inchisoarea propriului suflet
Mi-ai captivat sufletul, acum mi-e ca o teminta...
Un abis nesfarsit, ca o intunecata umbra
Mi-ai luat curcubeul dinauntru
M-ai condamnat la viata noncolora
De ce m-as intreba,, de ce?!
Esti temnicerul propriului meu suflet
Ti-as preface lacrimile in stropi de ploaie
Sa-mi speli sufletul de praf..
iar in sufletul tau ti-as sadi spini
ISuntem condamnati sa traim in universul nostru vid....
poezie de Raluca Alexandra Pasăre
Adăugat de Raluca Alexandra Pasăre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mafia PSD-istă (pamflet)
A fost odată un coșmar,
A fost în România,
O mafie de PSD-iști,
Ce ne-a stârnit mânia.
Avea în frunte-un infractor,
Un dublu condamnat,
Un mafiot cum n-a mai fost,
Din Iad parcă scăpat.
Mințeau că sunt socialiști,
Săraci și democrați,
Dar erau neocomuniști
Și putred de bogați.
Ne-au divizat și stpânit,
Cum nu am fost vreodat',
Căci cu TV-ul ne-au mințit
Și ne-au manipulat.
[...] Citește tot
pamflet de George Budoi din Partidul Social Democrat (PSD) în aforisme, epigrame, pamflete și satire (11 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Și suflet
În mintea mea e numai vară,
Femeile sunt motivate
De ochii mei și provocate
Să-și plimbe coapsele pe-afară.
Mi-s vinovat de-această stare
Și-mi recunosc acest păcat,
Sunt, zilnic, aspru condamnat
La veșnicii de dezbrăcare
Din ochi, în mintea mea-i o mare,
La țărmul căreia stau goale,
Purtând, simbolic, niște țoale,
Femei cu suflet de fecioare,
Dar și fecioare, câte vrei,
Cu trup și suflet de femei.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zero
Aici ești un zero pe cerul absurdului
Nici măcar nu știi de ce
Ai greșit? Nu!
Ai ucis? Nu!
Ai furat? Nu!
Ești curat, neîntinat,
Dar ei te socotesc un jidan murdar și vinovat
Te pun să plătești
Nu cu arginți, ci cu viața:
A ta, a părinților și copiilor tăi
Ești oripilat, subjugat, dezonorat
Și n-ai niciun mijloc de apărare
Nici cerul, nici pământul
Nici zidurile din jur
N-au urechi să te asculte
Te poți jelui la infinit,
Dar e în zadar!
Ești condamnat:
Vei fii ucis și gazat
Hitler, călăul, așa a comandat.
poezie de Harry Ross din Auschwitz, țara morții: eu nu pot să uit și nu pot să iert (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu vă întreb!
Eu vă intreb doar pentru ce,
M-ați condamnat subit la moarte,
Cu acest cinic indice,
De barieră ce desparte?!
Eu vă întreb cum v-ați permis,
Să-mi suprimați dreptul la viață,
Să mă-ntrebați de am permis
Și cușcă să-mi faceți din casă?!
De când doar unii pot trăi,
Doar pe categorii de vârste,
Jigodii de conducători
Și ucigași la vremuri triste?!
Dreptul la viață e sacral
Și nu vă mai întreb nimica,
Dar vă iubesc paradoxal,
Cu moartea, ura și cu frica.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fie-vă milă
undeva
în coșul pieptului
prima pe stânga, ceva
cineva
bate și nimeni
nimeni nu-i deschide
o fi captiv, captivă
condamnat/ă să tot bată
să-i crească gheare și să zgârie adânc
pereții din sticlă diformă
unși inegal cu var
aproape roșu
.
dacă mai auziți bătând
fie-vă milă
dați-i drumu
cine știe
poate că afară
cineva
ceva
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până s-or umple stelele de prunci
Zurliu și carnic și tocit în coate
Și alungat din rai pentru te miri
Ce mere cheltuite pe iubiri,
Mai trag și eu de soartă, cât se poate.
Dar nu mă fac nici lefegiu la zbiri,
Nici colportor de jocuri deșuchiate
Plătind tribut poetic pentru toate
Fecioarele fragile și subțiri.
La umbra lor găsindu-și adăpostul,
De fiecare dată când dă-n brânci
Plăpându-mi suflet nedesprins cu postul
Și condamnat la preaplăcute munci,
Mă simt în stare să tot fac pe prostul,
Până s-or umple stelele de prunci.
poezie clasică de George Țărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vers onomastic
două treimi de viață
uitate-ntr-un mileniu
și alta ca pe ață
-din zile în trieniu
și iată-mă cu fața
doar cicatrici și riduri
și am întreagă viața
presată între ziduri
caribda stă și scila
pândesc poate voi trece
să le încerc argila
când caldă și când rece
dar nu rezolvă ele
sunt condamnat la moarte
de căzătoare stele
și discreții de soarte
iar clipa sorocită
mereu o știu departe
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (27 septembrie 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!