Serioase/triste despre citate de mihail sadoveanu, pagina 7
Niculaeș grăia cu oile lui. Ș-acuma întreba pe mioara cea bolnavă: - Cum îți mai este? Tot te mai doare?... Oaia răspundea, behăind ușor și dulce. - Să nu mori, că numai tu mi-ai rămas de la mama... îi zicea el încet.
Mihail Sadoveanu în Un om necăjit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Fratii Jderi" de Mihail Sadoveanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Am înfulicat hulpav ceva, în fugă. Si, cu gândurile nopții, mi-am lăsat tabara și-am dat o raită printre oamenii și slujbașii curtii, întrebând de-o scurteică de vulpe.
Banul bun găsește ce-ntreabă.
Mihail Sadoveanu în Hanul Ancuței - Fântâna dintre plopi (1928)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gazetele noastre suferă influența asupra aceluiași spirit public: combat cu înverșunare, fiecare în felul ei. Cetitorul nepărtinitor și sceptic crede tot și are bucuria să proorocească putreziciunea noastră desăvârșită de sus până jos.
Mihail Sadoveanu în Răni sub mătasa cuvintelor - "Cercurile culturale" (1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Afirm încă o dată, așa cum au afirmat inițiații tuturor timpurilor: cred într-un singur Dumnezeu, cunoscut și respectat de oameni în forme și limbi diferite (...) și voi fi un păzitor fidel al tradiției și legii morale a Ordinului.
Mihail Sadoveanu în In fața primului convent federal al Francmasoneriei Române Unite (15 aprilie 1934)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu, Domnu nostru nu ne-a învățat niciodată din pricină că se temea de cei mari. Îi era drag să ne învețe, și parcă eram copiii lui, - asta am simțit-o totdeauna, cât am fost sub privegherea lui. Se supăra rar și nu spunea decât două vorbe.
Mihail Sadoveanu în Domnu' Trandafir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Văzându-mă că tac, el mă privi cu luare-aminte. - Apoi eu mă duc să-mi pot oile... îmi zise el cu hotărâre. Și urnindu-se din loc, începu a-și târâi iar ciubotele grele, îndemnând cu bățul alb oile spre dumbrăvioara de la malul Siretului.
Mihail Sadoveanu în Un om necăjit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce mai faci tu, măi flăcăule? îl întrebai eu. Ai ieșit cu oile la păscut? - M-a trimes tătuca să le mai port! îmi răspunse el serios, cu glasu-i subțirel și peltic; și se opri. Oile se opriră și ele și întoarseră capetele spre călăuzul lor.
Mihail Sadoveanu în Un om necăjit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fraza a fost scoasă din context. Încercarea de a o introduce înapoi s-a soldat cu un eșec, locul ei fiind imediat ocupat de alte cuvinte. Rămasă pe dinafară, își pierdu în cele din urmă orice sens și fu dată uitării, pierzându-se în noianul de citate rămase fără stăpân.
Mihail Mataringa (19 ianuarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monahii cei tineri suiau cătră peșteră cu obrazurile întristate, așa cum cerea rânduiala tagmei lor pentru acea zi de jale, când Dumnezeul luminii se află coborât în mormânt, dar în ochii lor lucea bucuria învierii apropiate.
Mihail Sadoveanu în Creanga de aur
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
El îi privea cu luare-aminte. Un pițigoi veni deasupra capului lui acoperit cu pălăria pleoștită, scârțâindu-și necontenit cântecul. - Tu ești bucuros și fără grijă... îi murmura, ca o mustrare, băiatul. Și ofta, ca un om năcăjit și plin de griji ce se afla...
Mihail Sadoveanu în Un om necăjit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!