Serioase/triste despre cetatea neamt, pagina 7
Să nu pleci...
Să nu pleci cât e timp de trecut pe sub plopi,
Cât mai curge pe piatră o apă târzie.
Chiar de plouă-n amurg, nu te teme să-ngropi
Ce-ai avut mai de preț în corabia vie.
Să nu strigi cât e timp de visat pe sub tei,
Cât e timp de iubit lângă frunzele nopții.
Dacă vrei să mai dai, dacă vrei să mai iei,
Încrustează un semn pe sprâncenele porții.
Să nu pleci, ochii mei nu mai știu ce-i cu ei;
Să-i împaci, cum știi tu, pân' la ceas de trezie.
Dacă vrei să mai dai, dacă vrei să mai iei,
Trandafirii, doar ei, ne vor sta mărturie.
Să nu strigi cât e timp de cules trandafiri,
Cât e timp de urcat în cetatea iubirii.
Vor veni la ospățul stelar amintiri
Să nu uiți, să nu uiți să le dai trandafirii.
[...] Citește tot
poezie de Cornel Armeanu din Între două lumini
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem un stat de necesitate europeană. Răzimată pe cetatea carpatică și veghind asupra Gurilor Dunării, străjuind aici în numele și interesul întregii Europe din spatele ei, ba încă și mai departe, se cheamă că România noastră trăiește și vorbește aici nu numai pentru dânsa singură. Statul nostru este deci în atenția estului și vestului, nordului și sudului deopotrivă și în tot timpul. El deține, cum s-a spus, o pozițiune cheie, iar atenția aceasta a altuia pentru tine poate fi grijă și simpatie, poate fi ocrotire, dar poate fi și apetit sau primejdie. Un stat cu o astfel de situație în care te urmează în tot locul vânturile valurile, dator este cel dintâi să cunoască această situație, să-și dea permanent seama de toate, bune și rele, câte se ascund într-însa. Toți membrii acestui stat și în primul rând pătura lui conducătoare trebuie să-și aibă gândul mereu ațintit la ele.
Nicolae Iorga în Geopolitica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Făt-Frumos îl ascultă și lăsă arcul în jos. Apropiindu-se lupul și întrebându-l unde merge și ce caută prin astfel de păduri nestrăbătute de picior de om, Făt-Frumos îi spuse toată întâmplarea cu merele din grădina tatălui său, și că acum merge să caute pe hoț. Lupul îi spuse că hoțul era împăratul păsărilor. Că el când venea a fura merele, aduna pasările cele mai agere la zbor și cu ele în stol venea de le culegea. Că acea pasăre se află la împărăția de la marginea acestei păduri. Îi mai spuse că toată megieșia se vaietă de furturile ce face ea poamelor de prin grădini, și le arătă drumul cel mai apropiat și mai lesnicios. Apoi îi aduse un merișor frumos la vedere. Făt-Frumos priimi merișorul și-l băgă în sân, apoi, luându-și rămas bun, porni cu credinciosul său și, străbătând desișurile pădurei, ajunse la cetatea în care se afla acea pasăre. Cercetă prin cetate și se spuse că împăratul locului aceluia o ține într-o colivie de aur în grădina sa.
Petre Ispirescu în Lupul cel năzdrăvan și Făt-Frumos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre peștii din apă
Apa-i elementul natural al oricărui pește,
Luați-i apa și va muri, pe uscat nu îi priește;
Și, au spus unii, care legile sfinte-au încălcat,
Că cel mai mare bine-i atunci când n-ai niciun păcat.
Apa-i elementul natural al oricărui pește,
Lăsați-l acolo, e locul care i se potrivește.
Așa-i și omul care, pe al vieții întortocheat traseu,
Spune, luați-mi tot, dar lăsați-mi Dumnezeul meu.
Apa-i elementul natural al oricărui pește,
Acolo el face sport oricând suflețelul lui râvnește;
Așa-s și rugăciunile pentru oamenii cu har ceresc,
Sunt în elementul lor când întru Dumnezeu conviețuiesc.
* John Bunyan, 1628 - 1688, scriitor și predicator baptist englez; a fost condamnat la 13 ani de închisoare pentru convingerile lui religioase, perioadă în care a scris celebra alegorie creștină "Călătoria pelerinului" (The Pilgrim's Progress), pelerinul fiind creștinul/ creștina pe drumul anevoios către Cetatea Cerească.
poezie de John Bunyan, 1628 - 1688, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când auziră boierii de una ca asta, se temură să nu le fi jucat iarăși vrun renghi, și de unde să nu fie așa, se sculară, și când văzură cum i-a poticălit ciobănașul, se luară cu mâinile de păr. N-avură ce zice. Cu toate, unul din ei, care era și mai semeț, se otărî să se ție de capul ciobănașului, să nu-l lase să se sfințească. Ciobănașul însă își scoase calul din nomol și, în învălmășeală se strecură binișor, și pe ici ți-e drumul; plecă și îi lăsă cu buzele umflate, cu brațele încrucișate și fluierând a pagubă. Boierul cel semeț și nerușinat se luă după dânsul, îl ajunse, și tot cu șoșele cu momele îmbla pe lângă el. După ce sosi la cetatea împărătească, ciobanul se înfățișe și el la împăratul ca să ghicească semnele fetei; dară boierul nu se dezlipea de lângă dânsul, nici cât ai da în cremene. Împăratul daca văzu pe cioban, dichisit, spălățel, cu țoalele curate pe dânsul și cu mustăcioara mijindă, îi plăcu și lui; mai ales că era și mândru și sta înfipt înaintea lui și cu coraj, îl priimi deci să vie să ghicească. Înfățișându-se înaintea sfatului împărătesc, unde se afla și împăratul cu împărăteasa și cu fata lor...
Petre Ispirescu în Ciobănașul cel isteț sau țurloaiele blendei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, om!
O, om, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, în scris sau grai
De pilda ce la alții dai,
Căci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe mulți o să îndrume.
Ce grijă trebuie să pui
În viața ta în toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus... în veci nu-l mai aduni
Și vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată.
Ai spus o vorbă, vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curăți sau va-ntina,
Rodind sămânța pusă-n ea
De dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt... cuvântul scris
E-un leac sau o otravă,
[...] Citește tot
poezie de Sfântul Ioan Iacob de la Neamț
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
«În mitologia noastră, ori mai exact spus, în mitosofia pelasgă > valahă cea dinspre școlile "oralității culte" ale Daciei Zalmoxianismului, elementul Foc este personificat / simbolizat de Împăratul Roșu, în puterea sceptrului său lămurindu-se tot ceea ce ține de Soare, de sânge, de rubin, de înrăzărire / fotoni, de fulger, de lavă, de lamură etc. ; dar a nu se pierde "din vedere" nici "mai tot" ceea ce-i rod al conlucrării dintre curtea-i piric-împărătească (avându-și "centrul" în Carpații de Curbură, la "cetatea / dava Focului", Piroboridava-Dacia ‒ azi: Focșani-România) și aulele celorlalte patru elemente ‒ Aer, Apă, Lemn și Pământ ‒, din orânduirea Materiei Informe, materie "infinit-imperfectă", drept prim-înfăptuire întru Sacrul Întreg Cosmic, datorată lui Dumnezeu-Unu[l], Sacru Întreg Cosmic în care Pelasgo- > Valaho-Dacul se bucură că-i dumnezeiască parte...» ‒ (1) / 12 ianuarie 2022
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre-nflorite stihuri despre elementul Foc» ‒, Timișoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 89).
Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, capitolul «"Aforism-brazde" printre-nflorite stihuri despre elementul Foc» (12 ianuarie 2022)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndrăznesc să te întreb...
Îndrăznesc să te-ntreb, de mâine cine sunt dacă florile mor,
Și cui voi lăsa moștenire tăcerea acestei iubiri răvășite,
Căror fluturi le voi da mireasma să mi-o poarte în zbor
Spre cetățile de la marginea mării de valuri mereu părăsite?
Aici pe pământul acesta arid sunt totuși un om stingher,
Corăbiile se scufundă în porturi și catarge se rup în neștire,
Îndrăznesc să te-ntreb, cât de frumos poate fi un vis efemer
Și cine sunt eu, nestatornică, rătăcită prin această iubire?
Îndrăznesc să mai cred că viitorul ne mai este aproape,
Întrebarile toate își vor găsi și ele cândva un răspuns
De ce fug uneori corăbiile sau se scufundă în ape,
De ce viața aceasta pentru nimeni nu este de-ajuns?
Doamne și câte întrebări mai sunt înca în lume,
Si cât de multe înca îndrăznesc să te întreb, dacă ai ști!
Unde este cetatea aceea atat de visata de mine,
Și unde mai sunt eu ce atâta mă caut, și nu mă mai pot găsi?
poezie de Florentina Crăciun Fabyola (7 ianuarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mergând ei, ajunseră la orașul care era înaintea lor. Aci întâlniră un bătrân pe care îl rugară să-i îndrepteze la vrun han, unde să mâie noaptea. Bătrânul le spuse că hanurile gem de lume care a venit să fie față la alegerea împăratului, care se va face mâine, ca nu va găsi nici un loc de mas și îi luă la dânsul acasă, unde le dete de mâncare și un pat de odihnă. A doua zi de dimineață se scoală cu toții, se spală, se scutură și pleacă cu bătrânul afară din oraș pe o câmpie întinsă, ca să vază și ei cum se aleg împărații la cetatea aceea. Bătrânul le spuse că alegerea se face așa: dregătorii cei mari ia un porumbel alb nevinovat, îl încarcă cu cordele foarte frumoase cu tot felul de fețe, îl aruncă în sus, și pe cine s-o lăsa porumbelul, p-acela îl face împăratul lor. Pe locul hotărât se adunase, încă până a nu se face ziuă, atâta lume, câtă frunză și iarbă, de nu se mai putea mișca; și bătrânul cu copiii abia găsiră și ei un colțișor la o parte de unde să se poată uita și ei. N-apucară să se așeze bine și auziră un sunet de bucium. Atunci se făcu o tăcere de se auzea musca zbârnâind. Toată lumea ținea ochii țintă în sus.
Petre Ispirescu în Cei trei frați împărați
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arși... Foc
Firave trupuri, minți junone
Atât de încrezătoare în mâine,
Au picat azi jertfe cazone
Lui Dumnezeu... în focul câine.
Ajunși pentr-un vibrato sunet,
Să-l aibă un gând de înfiorare,
Au fost străfulgerați ca-n tunet...
Neștiind că moarte oriunde apare.
S-au stins -pe-al indolenței rug
De-un vârf de neam iresponsabil-
Copii, odată prunci de plug...
Azi scrum, în oraș moral instabil...
... Cetatea, înmocirlită-n ban
Cu inocența-i infantilă,
Ajunsă o noapte al meu dușman...
E azi șuvoi de lacrimi, milă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 octombrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!