cand te afli cu capul in nori

Vechea povaţă

(Despre tânărul căpitan al unui cliper californian naufragiat)

Ieşiţi la larg, părăsiţi-i Porţii de Aur* idilicul decor
Şi ocoliţi Capul Horn cu flamurile fluturând în nori,
Ţineţi sus, mai devreme sau mai târziu, velele zburător;

Însă, frăţioare, nu fi niciodată prea încrezător –
ECHIPAJ LA POSTURI, NAVA-N PERICOL! Aşa-i trezeşti pe visători.

* Poarta de Aur (Golden Gate) este numele strâmtorii care leagă Golful San Francisco de Oceanul Pacific.

poezie clasică de Herman Melville, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

nori vin...
nori trec...
si dupa ploaie
luceste-n razele
de soare...
o lacrima...
ramasa pe obraz!
ma-ntreb de ce?
pasim in doi
pe-acelasi drum
pustiu si trist!
inghit in sec...
durerea mea...
imi bate
inima cu ea!
pacat de timpul
cel pierdut...
si ma intreb...
de ce?

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi în ochi cu toamna

Măsor clipele cu frunze

măsor clipele cu nori

tainele nu sunt ascunse

doar cu frunze le cobori

Măsor clipele cu nori

măsor clipele cu mine

am greşit de-atâtea ori

şi iertarea nu mai vine

Măsor clipele cu mine

tainele nu sunt ascunse

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Cez(e)isme II (27 octombrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

vas cubic din lut (poem andante)

nelocul, starea ce-am atins cu mâinile
cu tălpile, cu încordarea
amestec metafizic, materialist şi metarealist
din el
cub
unde coruri liniare, nori metalici şi unghii
multe unghii
atâtul este aici

a învins cine
ultima licitaţie unde făceam piesă
vas din lut
vas adult pus încă nu ştiu de cine la vânzare

n-am spus nimic, am nori în gură
şi unghii
vocile se aud din buricele degetelor
starea aceasta mă şlefuieşte, nu ştie
din lut chiar şi cubic nu ies decât
pulberi

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum şi-a făcut balena rost de gât

Când hublourile cabinei sunt de-un verde-întunecat, brutal,
Datorită mării neostoite şi-înspumegate de-afară,
Când nava-n tangaj şi-n ruliu saltă turbată pe val
Şi-ospătarul cade cu supiera-n mână – catastrofal,

Când cuferele-alunecă şi cad în zgomot de fanfară,
Când în infirmerie toate-s cu josul în sus,
Când Mami-i apatică şi-are un chip chinuit şi indispus
Şi de tine nimeni n-are grijă şi-ai obrajii de ceară,

Ei, atunci ar trebui să ştii (asta dacă nu ţi-a devenit deja manifest)
Că te afli pe cincizeci de grade nord şi patruzeci vest.

poezie de Rudyard Kippling,1865-1936, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua mea

Steaua mea de mucava,
Printre nori vagabonda,
Când în sus se lamenta,
Când în jos se tânguia...

poezie de Iolanda Mirea din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

Când lacrimi îţi curg pe obraz.
Când grijile te năpădesc,
Când te-ncearcă un necaz,
Omule, te sfătuiesc,
Totdeauna să fii treaz!
Să nu plângi, nici să faci haz!
Capul sus, privirea dreaptă!
Viaţa merge înainte.
Dumnezeu pe toţi ne aşteaptă
Să mergem la cele sfinte.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Captivul

În temniţa umedă zac zăvorât.
Un şoim, în robie de mic, amărât,
Tovarăş al meu, ciuguleşte-un hartan
De carne, bătând din aripi lângă geam.

Se-opreşte, şi capul spre geam întorcând
El parcă ghiceşte ascunsul meu gând.
Din ochi mă îndeamnă ţipând, ca şi cum
mi-ar spune: "E vremea să mergem la drum!

Şi tu ca şi mine vrei liber să zbori.
Să mergem spre munţii cu piscuri în nori,
Spre marea albastră, pe unde mereu
Cutreieră slobod doar vântul... şi eu!"

poezie celebră de Puşkin (1822)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi Despărţire

şi când atingerea ta nu mai ajunge,

când zâmbeşte şi
atunci te iartă şi ţi-o trage pe la spate,

tu nici nu ştii.
dur, ca un gol în piept şi în capul stomacului

te rupe. şi te rupe.

poezie de Teodor Lesenciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia

Ploaia,
de ar reuşi să-mi spele
gândurile zilei,
taina nopţilor nedesluşită,
şirul de ıntrebări urcate la stele,
rugile arzătoare
trecute prin palmele mele.
Ploaie
ımi eşti chiar TU,
durere izvorâtă din iubit,
lacrimile mele, picuri reci
ce răscolesc prin nori
durere!
Tăcerile...
clipele toate când nu suntem doi,
dorul...
focul ce arde mocnit,
de-ar reuşi să le spele cu o rafală de nori,
ploaia!

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!