buchet

Femeia potrivită

Iubiţi femeia lângă care,
Chiar şi pietrele-nfloresc,
Simplă, dar plină de soare,
Viaţa însăşi şi... Firesc.

Iubiţi pe-aceea, ce cu drag,
Vă poartă grija, şi-i pasă,
Zicând, veselă în prag,
"Bine-ai revenit acasă!"

Iubiţi-i cuta de pe tâmplă,
Iubiţi-o când, parcă, nu-i ea,
Deseori, atunci se-ntâmplă,
Vorba bună să vi-o vrea.

Iubiţi-i trupul ce emană,
Miros de hrană, uneori,
Lăsaţi privirea bădărană,
Schimbaţi-o-n buchet de flori.

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Garoafa

La geamul inghetat, o clipa m-am oprit,
Mi-e draga amintirea, demult ascunsa-n timp

Era o florarie, prin anii saptezeci,
Vindea numai garoafe intre peretii reci

Si in buchet feriga cu verdele ei crud
Era langa garoafa, strajerul ei tacut.

Subtire si inalta, cu floarea alba-roz
Adusa de la Codlea, zambea la geam in colt.

Primesc in dar garoafa, obrajii se aprind,
In gerul de afara spre ea mana intind!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă, azi e ziua ta

Mamă, azi de ziua ta,
Vreau să-ţi dau în dar ceva,
Un buchet de floricele
Care să-ţi şoptească ele
Cât de mult eu te iubesc,
Mama mea, chip îngeresc.
Mamă m-ai adus pe lume
Mi-ai dat viaţă, mi-ai pus nume.
An de an eu mare cresc
Să-ţi spun ţie te iubesc.
Bucuria vieţii tale
Sunt a florilor petale.
Eu sunt o mândră fetiţă
Scumpa ta de garofiţă.

poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două porţii...

Mi-am luat două porţii
Din surâsul tău dăruit,
Buchet din lacrima vieţii
În palma iubirii-nflorind.

Mi-am luat două porţii
Din apa sfinţită, aprinsă,
În candela nuferilor albi
De inima noastră cuprinsă.

Mi-am luat două porţii
Şi-aş fi luat puzderie din timp,
De nu mă pierdea singurătatea
În sânii arşi de stele şi nisip.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În piept, amorul...

Fără tine-n ochii mei
Stinsă-i în visări lumina,
Ostenit de paşii grei
Mă sugrumă rădăcina.

Din izvoarele adânci
Seva nu se mai arată,
În istov, şezând pe brânci
Sorb o lacrimă şireată.

Strâns frumos într-un buchet,
Parfumat, se-nfoacă dorul ;
Numai vântul violet
Răcoreşte-n piept amorul.

Câmpul dogorit de maci
Lumea pare c-o apasă,
Cerul îndesat în saci
Fericire nu mai lasă...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zaibărul

Zăibărelul oltenesc
E-un hibrid, dar franţuzesc.
Vin de casă, gust ierbos,
Rubiniu, făcut faimos

De celebrul Nea Mărin:
Amza Pellea cel divin.
Vinu-i "fi'nţă" cam fragilă,
Cu-o culoare instabilă,

Cu-n buchet cam sărăcel,
Cu alco'l cam puţintel,
E un pic cam taninos
Şi mult prea puţin fruct'os,

Iar defectul cel mai mare:
Nu rezistă la păstrare;
După-un an se-"îmbolnăveşte"
Şi încet se oţeteşte.

poezie de George Budoi din Elogii vinului (27 decembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternitate

E un miraj iubite
nimic nu e palpabil
- sărutul, umbra, floarea -
căci nu există timp
nici moarte-n contopire
tu şi eu
renaştem şi trăim în alte
emisfere, de mii de ori.
E un miraj iubite
căci nu există spaţiu
când zarea mării-ţi pare
un infinit obstacol.
Am să te-aştept
în lumea dintre lumi
cu un buchet de flori albastre.
Atunci vei şti
că suntem mici lumini
din Lumina Divină
şi fi-vom împreună
cât Universul va trăi.

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem simplu

Du-mă dor departe tare
pe un ţărm întins de mare
du-mă de vei vrea apoi
într-un sat cu uliţi mici,
cu flori multe şi urzici

şi spre seară du-mă iară,
prin grădini cu limpezimi,
şi-apoi vântul când adie
prin cămaşa ta de ie

drag să-mi fie - soare fie -
să culeg o păpădie
şi cu dorul meu din gând
sa culeg - să-ţi dărui ţie -
un buchet cu flori de câmp!

poezie de Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai vreau

Trăim de-un timp în vremuri diferite...
Inconştient, arar ne eclipsăm.
Tu eşti (contest!), buchet de stalactite
Şi-n râul tău de lacrimi evadăm.

Eu caut să-ţi alung îmbrăţişarea
De-ntunecare şi de umbre reci...
Alunec spre vulcanul de lumină,
Dar nici atunci nu poţi să mă-nţelegi.

Sunt matematic axa ta solară,
Unindu-ţi emisfera cu-n sărut...
Dar cât de aspru doare depărtarea!
Şi nu mai vreau s-o iau de la-nceput.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macii

Ardeau ca nişte facle vii,
în vârf de firave tulpini.
Îşi înălţau râzând zglobii
obrazul roşu dintre spini.

I-am adunat cu mâini avare,
am rătăcit în seara blândă,
umplându-mi braţele de floare
învăpăiată şi plăpândă.

Şi m-am întors într-un târziu,
departe cîmpul rămânea,
atât de singur şi pustiu
în urma mea.

Dar când acasă-am încercat
să-i strâng într-un aprins buchet,
toţi macii mei s-au scuturat
ca nişte lacrimi pe parchet.

poezie clasică de Magda Isanos
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!