Poezii despre binele, pagina 7
Sonetul unu
Frumuseții îi dorim copii
chipului ce-o poartă dăinuire,
trezită-n primăveri târzii
de-a pururi gata-i de iubire.
O flacără ți-e mic dejun
foamea în rucsac rămâne,
și fumul arată că ești bun-
în suflet se coace-o pâine.
Ești astrul din întuneric,
pe buze-i chiar primăvara,
iar binele, de-a pururi sferic,
începe când se rupe sfoara!
Mai crud e cuvântul decât cuțitul
ce-ți sfârtecă iubirea cu infinitul!
poezie celebră de William Shakespeare din Sonete, traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balanța
E timpul azi să mergem la votare
Să ne alegem singuri viitorul
Ca să domnească-n casa noastră sporul,
Iar țara să ne crească-ntre hotare.
La poarta cerului-i deschis zăvorul,
Putem urca smeriți către altare
Să ne rugăm, să fim în așteptare
Ca binele să curgă ca izvorul.
Se știe cum balanța ne atârnă?
Spre viața bună, dreaptă și curată,
Ori spre cazanul cel umplut cu scârnă
Ce deavolii-n coșmaruri ni-l arată?
Vom fi așa cum știm să ne alegem
Un loc din care perle să culegem!
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arta de a fi elev
Este cea mai frumoasă și mai dificilă artă
din lume unică și irepetabilă Toată lumea
o știe pe de rost Însă nimeni nu o cunoaște
Fiecare elev își inventează arta sa luând lu
mea de la capăt În fiecare copil Dumnezeu a
sădit o cale Cu fiecare copil adevărul vine din
nou în lume Condiției umane i se mai dă o șansă
Adevărul Binele și Frumosul vin în fiecare zi la
școală
Numai Libertatea totuși are zece minute pauză
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (8 septembrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închipuit real
Penumbrele-s fizic că Soare dă umbre
Și straniu lumina e sursa de sumbre,
Iar binele dat este-o sursă de rău
Ce stă să distrugă orice, lăsând hău.
Cuvânt nu ar fi fără a fi o tăcere,
Nimicu' e-un dar doar atunci când se cere
Și a cere-i refuzul sortit a nu fi...
Cum tații nu sunt, nefăcuți de copii.
În fond lumea toată n-ar fi de n-am fi
Și suntem o clipă cât ochi o clipi,
Căci tot e-o himeră, un caz de conștiință...
Creată de drag, nu eroare de-o știință.
Oi fi închipuire... Un act de voință?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerere de iertare pentru un om beat
Prieteni dragi, v-aș cere o favoare
Vă rog eu, cel dintâiul ofensat,
Tot noi să îl iertăm pe omul beat
Că el nu știe, bietul, ce îl doare.
Acum e beat, acum ne strică seara,
Acum n-alege binele de rău,
Dar cât e de mărunt destinul său,
El o să sară, de-o să-l cheme țara.
Bolboroseli îi murdăriră gura
Dar el nu-i vinovatul cel dintâi,
Ci noi, ceilalți, propagandiști molâi,
Că băutură-i dăm și nu cultura.
Hai să-l iertăm, cum cei puternici iartă,
I-o fi și lui în viața lui amar
Să treacă de la noi acest pahar
Și să păzim pe om de rău prin artă.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
până la urmă
trădarea este o stare
ca oricare alta
nu are gust nici miros
nici vreo za care să țină
un câine în lanț
să țină ce
de ce
trădare e in valul ce vine
cand imi apropii fruntea de cer
si vreau tot binele din mine
sa-l retranscriu altfel
mă năpădește nisipul
îmi zgârie urechea internă
și nu mai pot sa dorm
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare fostului meu iubit
Dacă, măcar, te-ai fi străduit să exiști,
îmi pare că, la fereastră, zăceau turme de cai,
cu sânge pe la picioare, oasele lor
îmi aduceau, parcă, aminte că eu din oasele mele m-am născut,
mai demult,
nu dintr-un țipăt de mamă;
...
oasele mele mă trimiseseră prea devreme, în lume, aș fi vrut să mă nasc iarna,
zăpada e albă, ca osul;
scânteierea ei e dulce și te ridică în cărți de povești, și ninge și acolo... sunt bucate... scântei de apă și vin... daruri de la bunica...
îmi pare că prinseseră caii,
sau, măcar, îi văzuseră, toți,
eșuând,
cerul era negru și tern, mă trezeam, în zori, să caut, mai departe, binele, dorul meu,
și
să merg
cu treisprezece fecioare de mână, până-n cer; să alerg până-n cer;
dar nu mai era vreme...
caii mei alergaseră, demult, înspre alte pământuri și la altă verdeață...
o să vă caut, odată, prin cer!;
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Matur
Ce inseamn-a fi matur
A fi bland sau a fi dur
A fi iertator din fire
Cand e vorba de iubire?
Nu ma prea pricep aici
Poate vrei sa imi explici
Faptul ca-n iubire-s dur
Ma declara imatur?
A ierta e omeneste
Pentru cel care greseste
Insa pentru cel ce iarta
In spinare inc-o piatra.
Nu m-astept sa intelegi
Ca in viata sunt si legi
Ce ne-nvart destinele
Si ne-arata binele.
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Auzisem la un moment dat un banc. Voi încerca să-l reproduc, împachetându-l într-un alt ambalaj. "Într-o zi Jerry era fugărit [...] | Citește tot comentariul
Iarna cuvintelor
Ningea mărunt, ningea hain,
Cu vorbe rele și minciuni,
În mine se surpau genuni
Și gându-mi îngheța străin.
Nu mai aștept demult minuni,
Doar binele născut în chin.
Ningea mărunt, ningea hain,
Cu vorbe rele și minciuni.
Cu disperarea sunt vecin,
Aștept să plouă cu tăuni,
Agonizând să fim mai buni,
Primind iar biblicul vaccin...
Ningea mărunt, ningea hain.
rondel de Valeria Moroșan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încercare
Încercarea de a crea ceva,
Un creier ca un cinema,
Un turn Vavel lat, înalt, Gewalt.
Frumos, naiv început,
Treptat el devine lut,
Uriaș ce va să cază-n zori, luminător.
Privesc la teancul de hârtii, poeme,
Bieții mei copii, volume, eu muream pe cal,
Un cal mereu atemporal.
Mă întrebi de ce nu mă căutai. Uitai.
Gutta cavat lapidem,
Nu mă tem și nu te temi,
Sceptrul prelungește mâna,
Inima ne e stăpâna,
Stând în umbră te dezvălui.
Binele vrăjește răul,
Mai adânc tot în pământ,
Te iubesc sub sânul stâng,
Vom deschide balul azi,
Poezie, simt cum arzi.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Cu lacrimi
Comentează! | Votează! | Copiază!