bijuterie

Fără să mi-o fi cerut, nu mă mai machiam şi de pieptănat mă pieptănam la întâmplare; încălţam nişte sandale şi-mi trăgeam pe mine o rochie oarecare, fără valoare, fără modă, care nu făcea decât să mă îmbrace; o rochie de pânză decolorată, fără nicio podoabă, fără nicio bijuterie. Vedeam adesea fete şi femei teribil de dichisite sau fals dezinvolte, în pantaloni, cu bluze la modă, încălţate în pantofi scumpi şi, ciudat, ele se uitau la mine cu invidie. Martin detesta pantofii cu toc înalt şi-am început să-i urăsc şi eu. Nu-i plăceau nici parfumurile şi nu le mai foloseam.

Gerald Messadie în Viaţa mea amoroasă şi criminală cu Martin Heidegger
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maşina albastră a directorului, avându-l ca şofer de data aceasta pe blondul Enka Iulian, opri pe o stradă cu multe case, pentru că acolo spusese geograful că dorea să ajungă. Iulian Enka nu-l întrebă de ce acolo şi nu în altă parte, opri doar, iar imediat ce lunganul coborî, porni neîntârziat maşina, pe care o considera o adevărată bijuterie albastră pe roţi, într-o scurtă plimbare prin oraş, poate chiar şi prin afara lui, o plimbare de vreo câteva ore, de moment ce Lucian îl asigurase că totul era în ordine. De când aştepta domnul Enka ocazia de a se urca în această maşină? Se gândi că poate îşi va cumpăra şi el una asemănătoare în curând, doar îşi permitea acum...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între file

Cu vorbe tandre şi meşteşugite,
Aş vrea să fac acum o poezie,
S-o scriu frumos cu pana pe hârtie,
Ca-n vremurile acelea învechite.

De pe un raft să iau apoi o carte
Şi s-o deschid domol, la întâmplare,
Simţind în mine-o dulce înfiorare
Când filele se dau uşor deoparte.

S-ascund apoi cu grijă poezia
Ca pe cea mai de preţ bijuterie
Lucrată cu o mare măiestrie,
Nu cu unealta, ci cu fantezia.

Anii vor trece unul câte unul
Voi fi bătrân şi dornic de odihnă
Şi viaţa o voi părăsi în tihnă,
Căci îmi voi fi-ncheiat pe-aici surghiunul.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (14 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduri pentru carte

(lui Ion Marin Sadoveanu)

Carte —
Sora mea cea bună,
Din ce sfântă-mpreunare
Te trezişi la mine-n casă
Intr-o noapte fără lună,
Când,
Cu coatele pe masă,
Obsedat de-acelaşi veşnic
Şi suspect semn de-ntrebare
M-afundam în întuneric,
Ca un muc de lumânare
Intr-un sfeşnic?
Carte —
Sora mea-nţeleaptă
Şi cuminte,
Spune-mi, cine
Ma sorti frate cu tine
Intr-o noapte fără lună,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egipet

I

Egipet - şuviţă de viaţă-n ţara deşertului neadormit.
Canalul de Suez - bijuterie pe nedrept înverigată.
O, piramide, de ce lăcustele morţii vă tulbură somnul de milenii?

Egipetul plânge cu mărgăritarele durerii...
O, nu mai plânge, eroice Egipet!
Îndemnul vremii: Înainte!
Vrăjitorilor evului mediu le spun:
- Lăsaţi să clipească ochiul senin deasupra Egipetului,
Niciodată nu mor martirii dreptăţii.

II

Egipet... revărsare a Nilului de aur...
Tebă a incestelor,
Memnon al aurorii,
Şi Sfinxul devorant,
Caravane pe lângă piramide

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu năduf

În Bucureştiul iubit
Negura iar s-a ivit,
Gunoaiele's la tot pasul
Ca să le iei cu făraşul,
Viaţa s-a scumpit mereu,
Văleleu şi văleleu.
Leafa o priveşti nătâng,
Căci banii nu-ţi mai ajung,
Pensia-i atât de mică
Că nu mai poţi să iei nimica.
Carnea nu poţi cumpăra,
Că nu mai ai nici o para,
Mezelurile cu muştar,
Le priveşti în galantar,
Untul, brânza, ştii mata,
Au ajuns o trufanda,
Mărul nostru şi cu para
Mai scumpe-s ca portocala.
Doctoriile, bădie,
Au ajuns bijuterie.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişor

-Cum să-ţi spun, măi Nicuşor,
Să nu par... interesată?
Acuma, de Mărţişor
Ce-ai de gând să iei la fată?

Vreo bijuterie fină?
Ori un parfum franţuzesc?
Doreşti să mă scoţi la cină?
Spune, să mă pregătesc!

Gata, ştiu! Pantofii-aceia,
Marca "Cristi Lubotin",
Îmi cam surâde ideea,
Pe piciorul meu fix vin.

Ar mai merge şi-o gentuţă,
Cu mai văd pe la Teve...
Uite cum dau din genuţă,
Ia-mi-o p-aia cu "Leve".

[...] Citeşte tot

pamflet de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Motto:
Femeia frumoasă place ochiului,
femeia blândă place inimii.
Prima este o adevărată bijuterie,
dar a doua este o comoară.
Napoleon Bonaparte

Genial-a fost ideea!
Din Adam să faci femeia;
Bunica, mama şi sora
Şi soţia tuturora.

Ea de n-ar fi fost pe lume,
Nu aveam noi astăzi nume.
Reţineţi: După Potop,
Primul oraş al lui Nimrod!

Toţi vorbeau numai o limbă;
Dar, când Domnul vrea le-o schimbă.
Din prostia omenească

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Pârâianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu, Olarul

A fost odată un Pământ pustiu
Pustiu şi gol, sărac, nepopulat,
Singur, în întuneric, inundat,
Acoperit de ape... nimic viu...

Apoi, a dat poruncă şi-a adus
Lumină, fără sori şi fără stele
Lumină din Lumina lumii mele,
Din Fiul Său întâi născut, Isus.

Apoi, a separat ape de ape,
Şi cerul a luat astfel fiinţă
N-o să vă spună asta vreo ştiinţă,
Nici vreun arheolog să v-o dezgroape.

A treia zi, a scos uscat la suprafaţă
Mări şi oceane ne-a făcut, şi lacuri
Croite să dureze peste veacuri,
Şi pomi, verdeaţă, început de viaţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Geneză" (7 martie 2017)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

O inimă de Evă, enigmă-n veci profundă!
Din foc divin şi amestec din tina cea imundă;
Protee fără nume, ce logica dezminţi
Deşartă sau prea rece, sau clocot de dorinţi!
Sub vraja frumuseţii, ori dulcea ta zâmbire,
Ascunzi tu suferinţă, ruşine, sau iubire?
În clara ta privire, de visuri încântată,
Pot eu citi, femeie, de vei fi plâns vreodată?
Ah, ce perverşi ai ochii, surâsul nu-i timid
Sub fardul ce sclipeşte s-ascunde mai nimic,
Sub finele dantele ascunzi, făr-de mustrare,
Defectele, şi-n taină, porniri spre desfrânare!
La tine totul este spoială sau mascat:
Ţinuta, vorba, faţa şi glasul afectat
Căci tot ce nu-i minciună tu-nfrunţi cu viu răspăr:
Minciuna pentru tine e unic adevăr!
Faţadă-i tot la tine şi prefăcătorie
Şi chiar a ta ştiinţă e doar cochetărie.
Spre a trona mai bine, voind să ne uimească,
Şi-ndeosebi să placă! E vanitatea-ţi dragă!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!