Toate rezultatele despre azil, pagina 7
Azil într-o cicatrice
aceleași semne aceleași distanțe
între sufletele noastre e noapte
multă noapte
cineva scrijelește o lacrimă
într-un sertar
câteva rânduri neterminate
și un pix
încerc să-mi decodez durerea
între două liniști respiră o amintire
orice poveste începe cu
a fost odată...
știu
pe margine de noapte stă agățat
un păianjen
curând depărtarea va intra
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul este în cuvânt
și cuvântul este un drog pentru poetul
condamnat să fie ținta geniului
un prinț mereu îndrăgostit înconjurat
de cuvintele ce ard când trebuie
sau alintă sufletele părăsite de dragul
tragediei scrise de dramaturgul tras
la un azil cu scriitori care și-au pus
creastă verde din cauza degetelor
amorțite pe stilourile ce au rămas mute
adevărul este în cuvântul încă nescris
pe foile alb-gălbui sărate de tristeți
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflexii
în casa aceasta cu multe oglinzi
se târau pașii noștri
și-un soare plăpând
ținând isonul unei cântări absurde.
în casa aceasta diminețile nu mai au gust de pâine,
nu mai promit nimic, nicio poveste...
până și moartea se rătăcise
într-un azil neîncăpător,
când eram atât de singuri.
în casa aceasta oglinzile sunt fluide,
nu le poți refuza lumina,
se reinventează lacrimă de copil,
nici cerul nu se sfârșește
cu îngeri căzuți!
poezie de Eugen Pohontu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filozofia doagei
Un butoi cu multe doage,
de sub streașină, spre cer,
împăcat și auster,
se ruga... ca să se roage:
"Bachus, tată de butoaie,
uite, lumea face haz
c-am o lipsă. Mi-e necaz
și mă doare. Ți se-ndoaie?
Păi, așa m-ajuți? Ce zeu
nu-și ajută un supus
care-așteaptă doar de sus
ajutor când îi e greu?"
- Mama lui de zeu! Îmi pare
că de mine-i doare-n cot
cam pe toți. De-acum, socot
lumea... un azil mai mare.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nenorociții de bărbați...
Nenorociții de bărbați sunt ca rablele de-autobuze:
Tot stai, stai și-aștepți s-apară unul dintre ei,
Iar când, într-un târziu, se ivește unul
Mai apar vreo doi sau trei.
Îi vezi cum îți fac semne,
Cum te invită-n mașină să te conducă acasă,
Încerci să le-înțelegi adevăratele intenții,
Dar nu prea ai timp, căci alte griji te-apasă.
Oricum, dacă-o dai în bară, nu mai poți s-o dregi.
Îi ignori? O să fii uitată acolo ca-n azil orfanii
În vreme ce autoturismele și-autobuzele tot trec și trec,
La fel minutele și orele, și zilele, și anii.
poezie de Wendy Cope, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul rând
am să mă rup din rândurile noastre
am să devin universal, cosmopolit
și am să mă strecor tacit printre dezastre
de ele ocolit. Și tot tacit...
s-am să mai trec încet de orice rânduri
a voastre, ale lor, a tuturor
și postament am să-mi ridic din roi de gânduri
pe care să-mi aștern un bust. De dor...
și am să-mi duc dostoinic bătrînețea
și jingașia ei în propriul azil
să mă închidă -n carapacea și finețea
din ciuda tuturor figurilor. De stil...
în rest - nu mai importă nici un eu
ajuns la pragul veșniciilor cu bine
rup rândurile care stau la rand mereu
și trec in ultimul. Neocolit. De nimeni...
poezie de Iurie Osoianu (17 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm
Oriunde plec Tu esti mereu cu mine
Unde-as fugi sa nu pot fi ajuns
Sunt singur e noapte vinsa ma ruine
Nelegiuri cu cate te-am strapuns
De fata Ta nimic nu ma ascunde
Oriunde cer azil sunt prigonit
Oceanul nu are indestule unde
Sa-mi dea odihna nemarturisit
Nici lacrimile nu ma mai incearca
De teama Ta si ele-au amutit
Pounca-ai pus in toate sa ma-ntoarca
Sa ma predea unde te-am pangarit
Stiu ca o faci din mila Ta cea mare
Ce nu iti da odihna sa ma uiti
Sa-mi treaca zilele fara lucrare
Cu fata Ta de-acuma ma confrunti
poezie clasică de Ioan Alexandru
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Imnul lui Constantin Brancoveanu" de Ioan Alexandru este disponibilă pentru comandă online la numai 18.01 lei.Casa veche
Cade ceața mantie grie
Peste-orașul adormit,
Înghițind a curții vie
Și salcâmul desfrunzit.
Vremuri calde au murit
Și bunicul credincios,
Casa veche-n amintiri,
O păstrez sfios.
Doar prin podul părăsit,
Printre lucruri prăfuite,
Un vrăbete zgribulit
Stă cu-aripile lipite.
Noaptea umple de fantasme
Cerul negru, ceața deasă,
Prizonieri fugiți din basme
Ajuns-au la noi acasă.
[...] Citește tot
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu. Referitor la azil, Cristina Bobilca [din public] a spus:"Din al minții vechi azil" amintiri se arată. ...
Cine se mai uită la ei
In vară și primivară
Plini de flori, mireasmă
Cine se mai uită la ei?
Acum la copaci de tei
La salcâmi plini de rugi...
Acum, rămași chilugi
Ca niște bătrâni milogi.
In vântul aspru al vieții
Asteptând cu jale copii
In cuibul palmelor goale...
La anul vor reînflori
Și păsările vor veni...
Dar la ai noștri bătrâni
Uscați de viață prin azil
Cine se va mai și gândi...
Cu ramurile tremurând
Cu ochii pierduți in vânt
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Doamne, dacă nu-i prea greu
Pune ordine în haos
Și învață neamul meu
Să se roage în pronaos.
Doamne, dacă mă iubești
Ia vrăjmașii de pe mine
Știi Tu cum să-i pedepsești
Să-i faci lumii de rușine.
Doamne, dă-le la săraci
Pâine, pace, bucurie
Ouă roșii, vin, colaci
Bani de școală și chirie.
Doamne, vindecă-i, de poți
Pe bolnavii din spitale
Ocrotește-i Tu, pe toți,
Cu suflarea gurii Tale.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (26 august 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!