artist

* * *

te tulbură zâmbetele neîntregite ale nepoatei- rezultante dintr-o familie monoparentală..
te tulbură corpul surorii ca o gogoasă ce creşte din antidepresive.
te tulbură felul cum el se îmbracă cu necunoscuţi deasupra sau sub tine şi sotia curvă.
un copil debil şi triplu artist păstrezi în burtă. gata pregătită să-l donezi din pubelă. cui?
te tulbură îndrăgostiţii- până când şi până unde scarabei mitologici?
te tulbură tatăl tratat cu sedative care ţine strâns o balanţă în mână. greşelile trecutului sunt demonstrative.
cu atâtea capete sapi pământul. vrei o cruce inversată în proiectul lui dumnezeu.

poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou abstract

Există un ecou invizibil
între noi şi pământ,
între noi şi cer,
între noi şi noi.
În fiecare zi descoperim plăceri
dar nu toate ne sunt mângâieri
unele din ele au un trecut
prevestitor de rău şi bine
aşa ca-n ziua cea de ieri,
când priveam viaţa
cu mii de încheieri.

Dar viaţa nu s-a terminat,
din nou aştepţi ceva
ca un ecou abstract
nespus, frumos, neîntinat,
ştrengar, imaginar şi numai bun
de-mpachetat cadou şi dat
unui tablou bizar,
ecou de-argint - erou visat

[...] Citeşte tot

poezie de Dănuţ Cepoi din Din volumul "Picături de memorie", Editura Armonii Culturale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşul

Cocoşul, fire entuziastă
(al nostru, ca şi strămoşu-i gal),
artist din pinteni până la crestă,
alcătuise un cor conjugal.
Veneau prieteni la mici serate
şi din pădure câte-un expert.
Dar, într-o seară,
pe neaşteptate,
cu nări zvâcnite şi gâdilate,
veni şi porcul la un concert.
Îl invitară în fund, pe paie.
În întuneric abia-l vedeai.
Se... nimerise lâng-o tigaie.
Şi în tigaie era... mălai.

Iar dirijorul,
cu măiestrie,
bătu din aripi, păru pierdut
în largi efluvii de simfonie.
Sfârşind,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă de artist

Eu te-am inventat
şi-acum îţi rupi frumuseţea ca pe o pâine
în faţa tuturor,
eu te-am inventat - şi iată-mă agrafă măruntă
în părul tău aducător de toamnă.
Odinioară locuiau în tine iepuri de casă,
închideai ochii şi mi se făcea somn.
Astăzi călătoresc în tramvaie
aproape mi-e ruşine să scriu poezii
şi de mi-aş putea împacheta viaţa în lăzi
le-aş abandona la marginea oraşului
fericit ca un biciclist tânăr.

Şi iată ca-n basme îmi bate la uşă cititorul
în stelele contoarului electric
amintindu-mi că trăiesc,
tu nu vii
şi parcă zâmbetul prostesc din oglindă
îmi strigă-n locul tău:

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Dinescu din Fluierături în biserică (1998)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valentine's day

pretutindeni e iubire, pretutindeni e miracol
diademe de lumini ne mângâie cu raze
timpul e sublim artist face spectacol
răsună prin cântec vibrează prin fraze.

mă simt soră cu pământul cu falnicii munţi
îmbrăcaţi în codrii cu cetina verde
peste valurile negre s-au ridicat punţi
mărgeanul de speranţă nicicum nu se pierde.

vântul îmi e prieten aerul îl primeneşte
învăţ de la furnică să nu cred în povară
simt entuziasmul când floarea-mi zâmbeşte
sunt precum fluturul îndrăgostit de vară.

binecuvântez iubirea astăzi se sărbătoreşte
plutesc de fericire ca struna pe vioară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte şi vei fi iubit...

Când vezi un înger trist
cu aripile frânte ca un artist,
ce rătăceşte-n visul iubirii
cu lacrimi în ochii suferinţei,
nu lasa să plece a lui privire,
spre locul în care nu-i iubire.
Fă-ţi curaj şi ajută-l să zboare,
rana dureroasă să nu-l doboare,
şi nu te teme de-a lui putere
alină-i rana cu multă plăcere,
şi-nălţate cu el spre norii albi,
spre alte iubiri cu nuferi dalbi.
Încă nu-i prea tarziu şi poţi să speri,
vise şi speranţe îngerului să-i oferi,
cu cuvinte dulci iubirea ta arată
şi domnul îţi va da şi ţie iubirea lui toată.

poezie de Eugenia Calancea (25 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compozitor

O netemeinică apelare
Doar de muzicieni, de sunet
Ca şi cum libretist n-o are
Sau n-ar avea şi el răsunet.

Identic cu romancier,
Poet, pictor sau eseist,
Astronom desenându-mi cer,
Actor pe scenă sau artist.

Prozaic poate fi chimist
Ce din soluţii se compune
Şi proiectant, un colorist,
Zugravul, modelist, pop-june.

E-operatorul de mixaj,
E bar-made sau un bucătar,
Este şotronul pe pavaj,
E editorul de la ziar.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făt Frumos

Ştiţi voi povestea cu un Făt
Frumos, deştept, bogat, dotat
Cel mai visat erotic, hăt...
Dintre amanţi, cel mai votat!

Şi-avea un cal cum altul nu-i,
Frumos, deştept dar şi dotat
Cât timp stăpânul bate-un cui,
El sta de şase, devotat.

O Cosânzeană-l aştepta
Pe Făt Frumos, ca de-obicei,
El, punctual, se înfrupta
Din nurii ei... nuri cei mai cei...

Dar nu gândiţi că numai ea
Îl aştepta... nuuuu, mai erau
Vreo douăzeci, stea după stea,
În aşteptau, visau, doreau...

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu (7 iunie 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un profesor...

Un profesor e un zidar
Mereu alăturea de noi,
Mereu pe şantierul vieţii
Ca să înalţe vremuri noi.

Un profesor e un zidar.
Zideşte ziua cea de mâine.
Şi sufletul şi inima
La temelia ţării pune.

Un profesor e un artist
Ce modelează caractere.
El zi de zi şi an de an,
Găseşte forţă şi putere

Ca să cioplească în lut viu
Cu vorba-i blândă şi sfătoasă.
Lucrarea lui e cea mai bună,
Cea mai de preţ, cea mai frumoasă.

[...] Citeşte tot

poezie de Emilia Plugaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ninge

Când ninge pe cheiul pustiu
Aş vrea să ştiu să pictez.
Să fiu un artist chinez
Şi cu cerneală de aur să scriu
Un poem despre zăpadă
Şi despre o pasăre care s-a dus.
Să zugrăvesc o cracă de bambus
Împodobită moale, cu zăpadă.
Apoi poem şi cracă pe hârtia de orez
Să mă împace şi să meditez
Asupra morţii care nu vine diferit
Când ninge sau când e prunul înflorit.

Cineva să spună: "e poetul satului,
Când se tânguie trestiile scrie
Şi răvaşul, împodobit de mâna lui,
Îl trimite prietenului din copilărie
Însurat într-o casă la margine de râu
Şi care poartă pe zale şi la frâu
Un rotocol brodat cu balaur."

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Raymonde Han din Cartea dimineţii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!