aprinde

Lucruri ascunse

De stăm să medităm în treacăt,
Omul ascunde multe sub un lacăt,
O siguranţă vrea să aibă-n minte,
Deşi nimic nu duce în morminte.

Imaginea-i impune o prestanţă,
În jurul lui observă ignoranţă,
Intimitatea nu-i stă în cuvinte,
Romantic este, dar nu se dezminte.

Misterul conştiinţei stă pitit în gând,
Posesiv, discerne ca omul flămând,
Iar gura poate încuia cu cheia,
Până rezolvarea aprinde scânteia.

poezie de Viorica Pop
Adăugat de Alexandra Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul verii din gând

La poarta gândului, solie,
Ea îmi surâde-n zori de zi;
În strai ales, de poezie,
Aprinde glasul inimii.

Azurul nesfârşit te-mbie
Pe prispa verii aurii;
La poarta gândului, solie,
Ea îmi surâde-n zori de zi.

Când macii-n zarea purpurie
Se-ncing în horă pe câmpii,
Te-aştept, iubite, mărturie
Ne fie vrerea inimii,
La poarta gândului, solie...

rondel de Valeria Merca (17 iunie 2014)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua poeziei - Cu danţuri şi poezii

Dacă aş veni la tine,
Tu la mine, de-ai veni,
Ceriurile ar fi pline
Cu danţuri şi poezii!

Dacă ţi-aş sorbi sărutul,
Buzele, de mi-ai sorbi,
Ar da în verdeaţă lutul
Cu danţuri şi poezii!

Dacă pieptul meu te-ar prinde
Strâns în braţele pustii,
Universul s-ar aprinde
Cu danţuri şi poezii!

Iar în irima mea, dacă
Vei alege tu să fii,
Se va umple lumea largă
Cu danţuri şi poezii!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasele cuvinte...

Vezi cum totul se învârte
Te întoarce şi te minte,
Până mintea ţi-o aprinde
Prin frumoasele cuvinte.

Tu cuprins ca de o vrajă
Uiţi ce-a fost mai înainte,
Fiind prins în acea mreajă
A frumoaselor cuvinte.

Totu-n jurul tău valsează
Ritmul dansului te prinde,
Nimic nu interesează
Doar frumoasele cuvinte.

Prins în al vieţii joc
Nu mai eşti aşa cuminte,
Chiar dacă nu ai noroc
Ai frumoasele cuvinte.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea pe furiş coboară

Ziua-şi termină lumina,
Noaptea pe furiş coboară.
În văzduh cade cortina,
Pe cer stele-încep s-apară.

În policandrul cerului
Astrul nopţii se aprinde.
Întinderea pământului
Cu lumină o cuprinde.

Când soarele odihneşte
Îngerii de sus veghează
Liniştea care domneşte,
Când Tera noastră visează.

Policandru-încet păleşte
Când zorii pe cer se-aprind.
Soarele iar străluceşte
Necuprinsul poleind.

poezie de Dumitru Delcă (11 aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era târziu

Era târziu şi erau departe
cu perdea deasă de noapte,
luna prin nori se ascundea
şi ei prin somn se aşteptau.
Era târziu şi erau departe,
cu mâini sfioase se atingeau
şi ochi duioşi ei se visau,
cu luna ce se aprinde
în noaptea de catifea.
Era târziu... şi erau departe.

poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doresc ca oamenii să dezvolte în ei calităţi precum iubirea, în jurul căreia să nu creeze o biserică, luciditatea, care nu este monopolul nimănui şi să-şi păstreze mereu ochii puri şi proaspeţi ai copilăriei. Doresc ca oamenii să se cunoască pe ei înşişi, nu să fie de acord cu părerea altora – deoarece calea este în ei. Fiinţa umană bâjbâie în întuneric. Ea este asemenea unei case în care nu mai străluceşte nici o flacără. Cu toate acestea, focul cunoaşterii de sine se poate aprinde din nou, din cenuşa ignoranţei.

Osho în Meditaţia, Calea perfectă
Adăugat de Cristian Muresanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In basmul meu...

În basmul meu, mai ninge cu pelin,
Iar timpul a uitat să se-ntomneze.
Taci! Lasă-mă să plâng şi să m-alin,
Când zorii nu mai ştiu să intoneze

Orgii de roşu închinând mesteceni
Pe malul însetat de anotimpuri.
Dă-mi crucea, rana, cuiele-asemeni
Şi zvon de curcubeie, în răstimpuri.

Taci! Lasă-mă să plâng! Mi-e plânsul veşnic...
Îmi caut iarna, să o port pe scut.
Aprinde torţa, iar e întuneric!
În basmul meu, lumina s-a pierdut...

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Merită un nume

Privind cerul eminamente
Mai ales la umbra pământului
Se vede puzderie de galaxii
Ca fluturi de lumină
În forme lenticulare
Ele ne dau prezenţă de spirit
Şi intuiţie polivalentă
Fiecare după aptitudini
În funcţie de unghiul de înclinare
Fiecare astru din spaţiu
Aprinde o nouă taină
Peste tot persistă urma creatorului
Favoarea divină se vede
Cel mai bine şi agreabil
Acolo în lumina neînserată
În galaxii fără de număr
Şi stele învăpăiate
Care merită câte un nume.

poezie de David Boia (25 august 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfântul Efrem Sirul a spus: "Nu poţi suferi jignirile? Taci!". Atât se cere: taci şi te vei linişti îndată. Iar înţeleptul Isus, fiul lui Sirah, a zis: "Dacă vei sufla în scânteie, ea se va aprinde; dacă vei scuipa, se va stinge." Dacă sunteţi jigniţi, prin tăcere şi linişte îl veţi dezarma cu desăvârşire pe cel care vă defaimă şi vă jigneşte: el va amuţi aşa cum se stinge scânteia când scuipi în ea, ceea ce se poate vedea şi din vieţile multor sfinţi.

Sfântul Luca al Crimeei în La porţile Postului Mare.Predici la Triod (2004)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!