Toate rezultatele despre absent, pagina 7
Praf de stele
Carnea-mi era pierdută
în patul trist și astronomic,
și mintea înecată
în frumoasele minciuni ale opiumului.
Mă uitam absent la nu știu ce.
Cred că erai în fața mea,
dar eu refuzam să te văd.
Prin omorul tău, pe mine
încerc să mă salvez.
Dar am amintirea asta,
ce nu-mi dă pace:
când în camera asta prozaică,
iubirea era plăcerea de a plânge
împreună.
poezie de Daniela Vizireanu (17 februarie 2017)
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
eu sunt nebunul lumii
azi râd și plâng pe cioturi goale
între buze infern
în cuvinte catren
pe chipul sorții înfloresc magnolii
mă prăbușesc în hău și mă trezesc erou
între perfecte și imperfecte clipe
nășcute într-o noapte
pe rugul rațiunii
mi's aripe arse și zborul e absent
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deznădejdea este o stare cerebrală în care și partea cerească trăiește durerea a cărei profunzime duce până la momentul absent al gândirii, încordat cu disperarea, dar nu-și pierde lumina. Deși convulsiile sunt vii, ele nu pot stăvili lumina părții cerești.
Ca și dragostea, spiritul din lumină a venit, în lumină se întoarce, căutându-și esența și eternul în adâncimea luminii.
Camelia Oprița în Iubirea nu are dreptul la somn
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
O fântână departe
un drum
o răscruce
obositor e doar gândul
primului însetat
a prins să umble vântul
stârnind amintiri
regretele ca mărăcinii
purtați spre înălțimi
un șobolan într-o parte
ațintind cerul
gândind;
pe vremea când eram om
și-a fugit speriat
furișându-se în văgăuni
acolo unde
un zeu al pământului
doarme
neștiutor
absent
insensibil
poezie de Vasile Gavrilescu (1985)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- schizofren
- Schizofrenul este partenerul rece și crud care pare absent și care reacționează insolit, brutal, pentru motive pe care le declară ulterior. El nu amenință o să te omor eu, nu face rechizitoriu așa cum adesea face psihopatul. Deci crima schizofrenă surprinde microgrupul printr-un fel de lipsă de calcul. Totuși există un fel de calcul nemărturisit.
definiție de Aurel Romila în Psihiatria (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisori
Iți scriu și acum scrisori imaginare
Căutând orbit lumini de felinare
Să văd măcar,
Am obosit s-aud doar sunet de cicoare.
Îmi pipai scrisul încet, nesigur
Citesc cu mâna și mă-nfrigur
Pierdut, absent.
Nebun, desigur.
Citesc din nou acum văzând
Fiori mă trec, un negru gând
Sunt pete doar.
Niciun cuvânt.
poezie de Ana Nistor (noiembrie 2011)
Adăugat de Ana Nistor
Comentează! | Votează! | Copiază!
*&
am spart un pahar și din el au țâșnit așchii
nu de lemn
nu de sticlă
foc
am luat un ciob și m-am privit
copilăria cu serbările din grădiniță
adolescența derutantă
granițele trecute cu poza de pașaport schimbată
pentru că eu mă schimb
nu din rea-voință!
nici complezență...
din firul narativ al timpului care mă ticăie absent
fără inimă - fără avocat
vinovat fără vină
percutant
timpul hoțul de clipe
poezie de Zeciu Anca Cristina
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentiment
O durere... un strigat dupa ajutor
O chemare... o salvare
O voce... un cantec
O stare... niste cuvinte
O... ba nu... nimic...
Un ochi absent si unul verde... o privire moarta
O fata gri si una roz...
Un zambet negru si unul alb
Si unul bej fara culoare
O lacrima ca un bob de grau
Uda ca o ploaie
Taioasa ca un cutit
Patrunzatoare ca o vorba amara.
poezie de Flavia Guran
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Îți beau acidul sărutului
prelins pe galbene aripi de îngeri.
Oare voi putea să corodez vidul
din care ți-ai făcut obiele
pentru tălpile-ți asemenea frigului morții
clipind în bezna stelară?
Miroase a verde absent
la semnul crucii cu care ți-o pasc
mioapele fulgere priponite
pe bolta privirilor mele rănite
cu grindină de zădărnicie.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemare
Timpul nu-i de-ajuns,
Corpul nu vrea-n pat,
Iar privirea goală
Stă-n tavan pătrat.
Gândul nu-i ascuns,
Iar lumina-i scuză
Printr-un păr netuns
Ș-o minte confuză.
Mă încearcă absent
Un dor-reverie,
Ce strigă strident
Din tâmpla pustie...
Visul e acum
Încercare deșartă,
Iar dorințe postum
Eu le chem... dinspre artă.
poezie de Liviu Reti (20 martie 2016)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!