Special

Nepoţii

În viaţa mea, nicicând n-aş fi crezut
Că am să fiu vreodată fericit
De-ai mei copii pe care i-am făcut,
Pân' ce nepoţii-n lume s-au ivit,

Căci de ai mei băieţi ce-au tot crescut
Zi după zi, fi'nd veşnic ocupat,
Abia acum, când anii au trecut,
Realizez că nu m-am bucurat,

Dar de nepoţi, adică nepoţei,
Când vin la noi mereu sunt bucuros,
De cum apar şi-n braţe-mi sar toţi trei,
Şi cerul pare mult mai luminos!

Iar mai apoi devin chiar exaltat,
Când facem câte-o boacănă, belea...
Nici vorbă... cum pe vremi eram blamat,
Nevastă-mea de mine să se ia!

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare de urgenţă

frica mea de tine pictată-n ulei
a acaparat toată literatura pămîntului
mi-e somn
dar somnul meu
e un interminabil pelegrinaj
prin lungul tunel al aşteptării

spaţiul sufocant în care mă aflu
e o anatemă în limba latină
din care ieşim
împotriva unui univers demodat
trăgînd după noi un car mare
cu armament

oamenii neliniştiţi din acest tablou
trec prin linişte cu înfrigurare
deşi în ea joacă circul
şi rîsul acoperă orice urmă de plîns

veselia proştilor

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

...hai Românie planetară

.. hai Românie planetară, proiectul pur Dumnezeesc
azi iar e ziua ta ca Ţară cu care pot să mă măndresc
indeferent de toate cele, de viitor, prezent, trecut
eu şi la bune şi la rele voi sta să te admir, tacut

ca cea mai dulce naţiune din şirul lung de natiuni
venită din genuni străbune, şi susţinută de genuni
pastrată-n şir de lungi milenii în mod special de Dumnezeu
stiind că printre atîţea genii, voi apărea cândva şi eu

un simplu omulean, mai simplu decât oricare din romani
un biet ţăran care pe timpuri tăiase frunzele la câini
si care azi îţi adresează urări de bine şi succes
timid în sinea sa scandeaza - eu... Românie... te iubesc.!!!

in rest, atîtea minţi subtile îţi plâng de milă şi de dor
atîtea mutre cu şenile tocesc condeele de zor
- eu visător fiind din fire îţi spun la revedere Ţară
la sărbătoarea Reunirii în cea de-a sută primăvară.

poezie de Iurie Osoianu (1 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De cateva zile cutreier strazile goale,
Aglomerate fizic, dar goale sufleteşte...
Ma simt departe de locul visat,
Departe de minte si neimaginat
Am visat la un loc special,
In care egalitatea, dreptatea si miscarea
Sunt pastrate, transmise si respectate,
E locul in care vom atinge lumina,
Dincolo de magia toamnei si a iubirii
Si viata noastra va fi ca o cochilie de melc
Prinsa de tot ce e frumos, de singurul ceas
Al desteptarii si reinorii la realitatea inconjuratoare
Solzii de aur se desprind de pe pestele auriu
Cu fiecare solz, prins mi se indeplineste o dorinta ascunsa a inimii mele
Ascunsa in subconstient, in vis.
Am sa transmit si celorlalti
Pentru a gasi fericirea in lucruri simple
Din natura inconjuratoare, din mediul nostru
În oamenii de langa noi, ce se ascund
În visul copilului interior, rătăcit în necunoscut.

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buzele tale au ceva din aroma merelor primordiale

pentru că trupul meu devine imponderabil când mă săruţi
aşa că nu-l mai judec pe adam că s-a lăsat pradă ispitei
cum poate şi dumnezeu s-a lăsat pradă poeziei
când a inventat femeia

ştiu sigur că dacă aş fi avut puterea lui
luna ar fi fost mult prea puţin să-ţi ofer în schimbul iubirii
poate că aş fi fost dispus să-mi negociez tot universul
dar eu am doar un om din zăpadă artificială drept minune
iar pentru el nu e valabilă nici măcar legea acţiunii şi reacţiunii
suferă de inerţie acută şi se lasă apăsat de gravitaţie

doar îngerii şi uneori cosmonauţii plutesc în modul acesta special
descoperit mai întâi de adam pe buzele evei
cu mult înainte de a hotărî newton că merele trebuie să cadă

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alchimie

Spune că sunt prelungirea lui Dumnezeu pe pământ.
Probabil, de aceea mă soarbe din priviri cu scotocirile timpului,
cu emoţie şi cutremur,
să îi rămân pe vecie lângă tâmplă,
punând degetul pe marginea orelor,
transformându-le miraculos în bucuria împărtăşirii.
Nu fac nimic special, doar ţin în echilibru atârnările gândului,
urmărind neobosit pacea, cumpăna drumului.
Izvorăsc roadele din ochiul simţirii...
Au fost zile când sorbeam din căpruiul fierbinte cafeaua zilelor,
suficiente pentru umbletul pe vârful picioarelor în templul viselor.
Au fost zile când în templul soarelui,
puneam degetul pe ceaşca din care îmi beam bucuria
şi mă umpleam de lumină. Deplină magie!
Probabil, de atunci, am deprins gustul pentru alchimie.
M-a atins setea cu prelungirile braţelor
ce ţin cu înţelepciune pulberea clipelor
şi de atunci mă tot descopăr...

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasmă de picuri de ploaie pe un pământ proaspăt cosit

Atât de frumos
vara
se împleteşte
cu mersul pe jos pe la umbră
când soarele-ţi zâmbeşte cu căldură
şi te
îmbracă într-o haină de raze
iar vântul
îţi mângâie fruntea cu aripile lui din zbor

cresc hribele
aşa de aromaţi căpşunii de câmp te-mbie să-i culegi
cireşele
te cheamă aproape pe nume
să le savurezi mireasma atât de gingaşă
iar dudele
îţi fac cu ochiul din duzii încărcaţi cu
miresmele lor

ploaia

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (12 iulie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Guerre (I)

te iubesc Omenire
pentru că mai degrabă lustruieşti ghetele
succesului decât să-încerci să afli al cui suflet atârnă
de lanţul ceasului ceea ce ar fi stânjenitor

pentru ambele părţi şi pentru că
aplauzi fără ezitare toate
textele care conţin cuvintele patrie şi
mamă cântate la old howard

te iubesc Omenire pentru că
atunci când eşti la ananghie îţi amanetezi
inteligenţa ca să-ţi cumperi încă o tărie,
dar şi atunci când bujorii mândriei te ţin departe

de casa de amanet şi
pentru că eşti o perpetuă
pacoste în special pentru cei din propria ta casă

te iubesc Omenire pentru că

[...] Citeşte tot

poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scenariul

ea stătea cu puşca în braţe
după ce şi-a împuşcat
soţul pe care-l iubea
nu a zis nimic când au arestat-o
o familie de artişti - ea pictoriţă
destul de cunoscută - el
fotograf cu stil distinct -
fotografia femei pe jumătate moarte de foame
pe jumătate despuiate din unghiuri ciudate
dezavantajoase pentru ele
fotografiile au ajuns după moartea lui
la preţuri enorme
ea a ajuns la un spital de psihoterapie
aveam dosarul ei în mâinile mele
l-am cântărit după ce l-am citit
din scoarţă în scoarţă de două ori
privesc tabloul cu atenţie
e un autoportret care o arată
în zilele de după crimă
stă în picioare în faţa şevaletului

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Father's day

Făcutu-s-a o constatare,
Că de la Eva, fi-nd umile,
A dat, la mame, Domnul, zile
Ce n-a avut nici tata mare,

De-au hotărât ei, democraţii,
Acum un centenar, exact,
Semnând apoi chiar şi un act,
Să aibe-o zi pe an şi taţii,

O zi când pot avea şi ei,
Iar soaţele se fac că plouă,
Un păhărel în plus, sau două,
Aşa cum au de obicei,

O zi când, fără nicio teamă,
La ei în casă pot vorbi
Despre dureri, sau ce-ar dori,
Crezând că sunt băgaţi în seamă,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!