Prim�vara �i biserica

Destin-când vine toamna

Nu-mi ajungi şi n-avem timp
În fiecare scurtă zi,
Aşteptăm nopţi mai lungi
Să ne putem şi noi iubi.

Mi-a căzut pe gură frunza
Unui ultim arbor frânt,
Moare vara, moare vara
Şi vine toamna pe pământ

Ia-ţi pe umăr haină groasă,
Ia-ţi flanelul tău răsfrânt,
Moare vara, moare vara
Şi vine toamna pe pământ.

Desfrunziri – eu mai mor tu mai mori,
Înfrunziri – şi-nviem uneori.

Mi-a căzut în noapte mâna
Când am vrut să te descânt,

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbirea, glumele şi râsul în biserică sunt păcate contra Sfântului Duh, adică contra puterii dumnezeieşti, căci prin acestea se dispreţuieşte sfinţenia bisericii şi se dă prilej de sminteală publicului. Ba, ceva mai mult, aceste urâciuni au devenit astăzi un obicei nedespărţit de biserică şi de credincioşii săi.

citat din Părintele Vichentie Mălău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte eternă de vară

E noapte cerească de vară
aripa visează zborul
iar călătorul
poteca răsturnată în poarta raiului
E noapte cu suflet de vară
cu liturghii ce coboară de pe coline
în cenuşa dimineţii
Când iubeşti...
e noapte eternă de vară
zorile rămân amorţite
între genele răsăritului
şi ţi-e dor...
dor, să fii prizonierul
luminii lunii
să te elibereze
un cântec de mierlă
şi un sărut

poezie de Valentina Ştefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te îndrepţi pe tine însuţi, imediat se îndreaptă o părticică din Biserică. Dacă aceasta ar fi făcut-o toţi, Biserica s-ar fi îndreptat. Însă astăzi oamenii se preocupă de toate celelalte subiecte, dar nu se preocupă de ei înşişi. Pentru că a te preocupa de alţii este uşor.

Paisie Aghioritul în Cuvinte duhovniceşti, vol. II - Trezire duhovnicească (2003)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mama am fost la biserica Baraţia, unde am văzut cel mai frumos preot din lume... am văzut foarte mulţi popi, niciunul nu era aşa... era cu trei capete mai înalt decât mine... o splendoare. Şi eu am vrut să fiu ministrant acolo, iar ea n-a ştiut cum să mă lămurească. Pe urmă s-a dus la popă şi i-a spus, explicându-i şi că sunt ortodox după tata. Eu mergeam cu ea la biserică. Nu aveam cum să nu mă duc, că rămâneam pe drumuri.

Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Naţional" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scris chirilic

Această vară prea fierbinte
E dor legat de cele sfinte,
Ucenicia-n colb valah,
Lângă biserica din sat.

Acolo sunt bunicii mei,
Mai sus in colţ lângă un stei.
Din lacrima picată-n drum,
Se-nalţă falnic un gorun.

Mă-ntorc ades ca să inspir
Un fin parfum de trandafir,
De tinereţe fără moarte
Cu scris chirilic intr-o carte.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cadrul Bisericii (luând ca model Biserica Catolică) şi în cadrul Armatei, oricâte diferenţe ar prezenta ele, domneşte aceeaşi iluzie colectivă, aceea a prezenţei, vizibile sau invizibile, a unui şef (Cristos în Biserica Catolică, Comandantul suprem în Armată) care nutreşte aceeaşi dragoste faţă de toţi membrii colectivităţii.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara aceea, când era băiatul unchiaşului să împlinească doisprezece ani, toţi oamenii din sat, bărbaţi, femei şi copii, împreună cu moş popa, se adunară la biserică pentru rugăciune. Şi viind moşul cu baba şi cu fiul lor, tot cu cartea în mână, megiaşii îi băgară la mijloc, şi rugăciunile începură. Se rugară ce se rugară, când deodată se pomeniră că se umple biserica de o ceaţă groasă. Atunci căzură cu toţii în genunche şi scoaseră nişte rugăciuni fierbinţi, de ar fi muiat inima nu ştiu cărui duh rău. Ceaţa se risipi şi ei rămaseră teferi. A doua seară, când erau la rugăciune tot pe acea vreme, unde se pomeniră că se umple biserica de şoareci, de lilieci şi de bufniţe, şi începură a chiţăi, de colo până colo prin biserică, a se sui pe oameni şi a-i ciupi de pe unde apuca. Toţi se speriară, până şi chiar moş popa. Atunci băiatul unchiaşului, cu cartea în mână, căzu în genunchi şi începu a se ruga cu foc. Aşa făcură şi unchiaşul şi moş popa, şi toţi megieşii cari se aflau în biserică. Şoarecii şi toate lighioanele acelea pieriră.

Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi cei care vin la biserică dovedesc că vor să-l caute pe Dumnezeu şi să-şi sfinţească viaţa. Dumnezeu să vă binecuvânteze, să puteţi ajunge sfinţi în Împărăţia Sa! Nu-l refuzaţi pe Hristos atunci când, în fiecare duminică şi sărbătoare, vă cheamă la biserică, pentru că vă cheamă să deveniţi sfinţi.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În 1441, la Conciliul de la Florenţa, s-a decretat că păgânii, evreii, ereticii şi schismaticii nu vor avea parte deloc de "viaţa veşnică" şi că toţi, dacă nu se întorc, înainte de a muri, la adevărata credinţă, vor merge drept in iad. Pe vremea când Biserica proclama asemenea enormităţi, ea era cu adevărat Biserică. O instituţie nu e vie şi puternică dacă nu respinge tot ce nu e ea. Din păcate, la fel se întâmplă cu o naţiune sau cu un regim.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Dimitrie
Comentează! | Votează! | Copiază!