Poezii despre Drum de viata alb, pagina 7
Ziua oltenilor
Aro-ul de trei parale,
De la Petroșani la vale,
Stăruia spre Târgu-Jiu,
Cu Merini, babac și fiu,
Că fuseră în Ardeal,
La negoț comercial,
La oraș au dus, adică,
Varză, praz și pătlăgică...
Stăruind pe drum cotit,
Tot pe lângă Jiu pitit,
Cugetă Merin puriul:
Bre, văzuși cum curge Jiul,
Tot pe-alăturea de drum?
Nu se-abate nicidecum...
După multă chibzuință,
Dă Merin babac sentință:
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cale frîntă
De cînd m-alese viața drept martor și drept sol,
Prinzîndu-și o scînteie de insul meu de fum,
Și-a hotărît din vatra tăcerii să mă scol,
Mi-a tras cu tibișirul prin rîpi și stînci un drum.
M-am încrezut într-însa supus ca de-o menire,
Dar viscolui și vîntul drumeacul mi l-a șters,
Și m-am simțit mai singur, străin în omenire,
Cu o catapeteasmă, în drum, de univers.
Uitat între pămînturi și ceruri, în strîmtoare,
Nu mai știam cunoaște nici calea nici solia
Și-am doborît cu pumnii și umerii stihia.
Căci căutînd odihnă și duhului repaos,
Intram prin constelații și negură în haos.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu viața m-am prins de mână
Cu optzeci de ani în urmă cu viața m-am prins de mână.
Împreună am pornit pe un drum nedefinit.
Deși timpul ce-am parcurs prea repede n-a trecut,
La opzeci când am ajuns, mult prea scurt mi s-a părut.
Atunci,
În genunchi eu am căzut și de viață m-am rugat
S-o luăm de la-început că nu prea m-am bucurat.
Măcar douăzeci de ani să ne mai ținem de mână.
Să ajungem veterani, la o sută, împreună.
Iar ea, viața, să-mi ofere ceva mai multă iubire.
Să fiu ferit de durere, să am multă fercire.
Doar atunci ne-om despărți. Eu să plec, ea să rămână,
Bucurii a împărți, cu copiii mei de mână.
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât... te iubesc
Cât... te iubesc,
Și cât nu pot să mor acum!
Cât aș vrea un alt drum,
În viața asta fără....
Fără de tine,
Când viața mi-e,
Mi-e doar amăgire,
Și-o clipă, cu tine,
Și fără de tine!
Și-un timp,
În care Tu!
Ești!
Un tot prezent,
În tot ce Eu doresc,
Și tot ce iubesc!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea vieții
Să faci din viață, poezie
Și dintr-o poezie, viață
Nu-i nici ușor, dar nu-i nici greu
Ca-n viață, totul se învață...
Mai greu e când apuci pe o cale
Și dai mereu tot de răscruci
Te uiți în față, te uiți în spate,
Și nu știi pe ce drum s-apuci.
Noroc cu Bunul Dumnezeu
Care cu grijă ne veghează
Ne ocrotește și ne ajută,
Și calea EL ne luminează.
Și-n totdeauna ne îndeamnă
S-avem încredere în noi,
Și să pășim pe drumul vieții
TOT ÎNAINTE, nu ÎNAPOI.
poezie de Mariana Simionescu (4 ianuarie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul călătoarei
Iar a pornit pe "drum de fier",
Deși a spus că nu mai pleacă,
Dar poate îngerii din cer
I-au șoptit în vis, s-o facă.
Poate a găsit vreun "cavaler"
De care a-nceput să-i placă...
Iar a pornit pe "drum de fier",
Deși a spus că nu mai pleacă.
Când tinerețea o să-i treacă
Dorurile-ncet cu totu-i pier,
Ș-apoi se-nvăluie-n mister,
Ce-n marea uitării se îneacă.
Iar a pornit pe "drum de fier".
rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumuri...
Nu mă pot preface
Că orice drum aș lua,
Că orice cărăruie
N-ajunge-n calea ta...
Și nu mă pot abține
Prin ploi și prin ninsori
Prin dogoreli și vânturi
Să nu-ți iau calea-n flori...
Prin suflul tău crăiasă
Îmi lași mereu indicii
Adulmecându-ți calea
Sub coada-rândunicii...
Am mai aflat o cale
Un râu ce-mi este ghid,
Și-aștept să te-mbăiezi
Cu sufletu-mi, ce ți-l deschid...
Pe drumuri către tine
Pentru moment sunt haimana
Și-n orice cotitură
Înfing o osana...
[...] Citește tot
poezie de Vasile Zamolxeanu (12 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am învățat
Mi-am construit
în viață drum
N-a fost ușor
am râs... am plâns
Doar sunt un om
Am învățat că în viață
Nimic
pe tavă nu e pus
Am învățat
ca să muncesc.
Am învățat să iert
Dar nu-i de-ajuns
Am învățat să tac
Când...
n-am gândit destul
Am învățat să-nvăț
Ce n-am știut demult
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce
tristețea plânge într-o vale
nimeni în cale
viața a venit
a strigat, a țipat
un țipăt scurt
strident, incoerent
ardea mereu strălucitoare
nimeni nu a văzut
a plecat
încet-încet
în alei de umbre fugare
plină de jale
și vrei acum să îi ies în cale
de ce, de ce oare
trăiesc într-o singurătate desăvărșită
a mea, a nebunilor
uneori vorbesc cu pereții, când nu plâng
rătăcesc prin coridoarele lumii
mă împiedic de cioturi de suflet
de azi nu îmi mai pasă
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pietre
trec pietre pe drum
agale, la întâmplare
uneori le căram
agățate de gânduri
eram nefericitul rătăcit într-o țară fericită
ha-ha-ha
tu crezi acești nebuni
ești beat,
unde trăiești omule
dă de pereți cu capul
să te trezești
fug ca să nu urlu
treceau trecători, priveau, spuneau...
apoi plecau, doi câte doi, mereu amândoi
ei, un biet nebun în ploaie
eu, tu...
el nu
el e mai breaz sau ei
mă rog, chestie de gusturi
a dracului soartă
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!