+tara +arde

Pietre

trec pietre pe drum
agale, la întâmplare
uneori le căram
agăţate de gânduri
eram nefericitul rătăcit într-o ţară fericită
ha-ha-ha
tu crezi aceşti nebuni
eşti beat,
unde trăieşti omule
dă de pereţi cu capul
să te trezeşti
fug ca să nu urlu
treceau trecători, priveau, spuneau...
apoi plecau, doi câte doi, mereu amândoi
ei, un biet nebun în ploaie
eu, tu...
el nu
el e mai breaz sau ei
mă rog, chestie de gusturi
a dracului soartă

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de Alba şi de Arad...

Mi-e dor de Alba de atunci
Şi-mi arde sufletul ca para,
Când răsuna pe văi şi lunci-
"Noi vrem să ne unim cu ţara!"

Curgeau şuvoaiele de ape
Spre-aceeaşi vrednică fântână
Din care veşnic să se-adape
Această naţie română!

Şi nimeni nu le-a stat în cale
În ceasul dat de Dumnezeu,
Vreau clipa mântuirii tale
Să bată iar, poporul meu!

Te-a dezbinat şi te dezbină
Cei care vin cu gând murdar
Şi dau cu pietre în lumină
Şi cu noroi în calendar!
..................................

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Nicoară-Horia (1 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul zbor

un dans feeric în lumină
e doar aici
în ţara în care ielele dansează goale
şi fiecare zi, e zi de sărbătoare
femeie,
chip de rouă
azi nu mai urc şi nici nu mai cobor
tu pleci în dimineţi uscate şi târzii
pe drum de rouă
eu, biet cocor
din ţara în care ninge vara
mi-e cântul dor năuc de lumea ta
azi sap cărări de nea
tot căutând
un vis, o ea
mă apropii, mă închin
sub mângâierea straniei lumini
eu biet drumeţ cu chip de ceară
erai odată fluture între muguri
plutind pe aripi albe către cer

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada ţării

În umbra verzuie a apei frumoase
Care învolbură pământul şi cerul
Se-ntinde o ţară cu zări furtunoase,
Cu păduri care au frunza ca lerul.

Aici, anotimpuri vremelnic se-mpart
Zorind dimineţi cu roua-nflorată
Să lase soarele să le ţină de cald
Adiind peste ele cu raza-i bogată.

Aici, unde cresc ciutele, cerbii,
Unde lupii se strigă în grai românesc,
Strămoşii ne cântă din verdele ierbii
Dorind să revină în pas ostăşesc,

Să sfărâme blestemul care face din ţară
Să arate ca fraţii certaţi pe nimic,
Să împace-năuntrul cu ce e afară,
Să poată, iar, neamul nostru puternic

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Ler
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada ţării

În umbra verzuie a apei frumoase
Care învolbură pământul şi cerul
Se-ntinde o ţară cu zări furtunoase,
Cu păduri care au frunza ca lerul.

Aici, anotimpuri vremelnic se-mpart
Zorind dimineţi cu roua-nflorată
Să lase soarele să le ţină de cald
Adiind peste ele cu raza-i bogată.

Aici, unde cresc ciutele, cerbii,
Unde lupii se strigă în grai românesc,
Strămoşii ne cântă din verdele ierbii
Dorind să revină în pas ostăşesc,

Să sfărâme blestemul care face din ţară
Să arate ca fraţii certaţi pe nimic,
Să împace-năuntrul cu ce e afară,
Să poată, iar, neamul nostru puternic

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar o vorbă...

Focul arde în paie ude
Nu se mai aprinde lemnul
N-are cine să asude
Inimii să-i fure semnul.

Stăm lângă un drob de sare
Undeva la colţ de lume
Unde iarba nu răsare
Doar de teama unor brume.

Mai nimic nu ne răsfaţă,
Ba mai mult ar vrea să doară
Tot ce se schimbă la faţă
De pe-o zi pe alta iară.

Frunze-n vânt pe drum de seară
Plimbă toamna înspre munte,
Nicio vorbă de ocară
N-am să-ţi pun, ţară pe frunte.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum şerpuit

Nu am casă, nu am masă,
Departe am plecat...
Iar drumul şerpuit, să mă întorc
Nu mă mai lasă,
Nici să întorc capul... nici să vin acasă.
Şi hoinăresc prin lume neîncetat.

Picioarele-mi rănite...
Abia mi le mai port.
Iar soarele mă arde...
De nu îl mai suport.
Sudoarea de pe frunte...
Î-mi cade tot mai tare,
Iar drumul şerpuit...
Of doamne... sfârşit nu mai are.
Am inima... ce încă,
Nu mă lasă...
Mereu î-mi bate tare
Acum... la-n'tors acasă.
O ploaie cer plângând

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sărăcia noastră eu încă te iubesc

Se pârjoleşte jimbla într-un cuptor rusesc,
La noi miroase-n aer şi jur că te iubesc.

Miroase a răşină în munţii mei Carpaţi,
Au dispărut toţi codri-s de străini furaţi.

Şi Roşia Montana stă într-un fir de aţă,
Miroase a prostie şi ţara-i fără viaţă.

Vămuite-n taină sunt sufletele noastre,
Din ochii Domnului dispar culori albastre.

Şi tot mai jur iubito că sincer te iubesc,
Mă-ntrebi: cum e cuptorul după model rusesc?

E-un iad plin de păcate, purifică la sânge
Pe cei ce ne-au furat în timp ce ţara plânge.

De-o să miroase-n zare a frigărui şi-a oase,
Eu îţi promit iubito clipe mai frumoase.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e frumoasă ca o păpădie

Viaţa e frumoasă ca o păpădie,
Sufli şi se duce-n fluturi pe câmpie,
Te răscoli degeaba, mai degrabă scrii,
Nimic nu se pierde sub factorul psi.
Clopotele sună, trece dricul lent,
Noaptea este albă şi fumează Kent,
Fata lăcrimează, urşii se ascund,
Mormăie-n tufişuri un defunct burgund.
Cândva muşchetarii viaţa şi-o dădeau
Pentru o batistă, diamant weiss-blau,
eu păstrez în vise casa şi în ea
tu erai mireasa albă, fulg de nea.

În Ţara Minunilor n-am fost niciodată,
Deşi cu Alisa sunt prieten la toartă,
La capătul lumii mă duc deseori,
Splendoarea din margini de patimi şi dor.
Ascuns în dantele arsenicul arde,
Viaţa şi moartea, surori de departe,
În noaptea-naintea Facerii, poate

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr (4 octombrie 2011)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dar de ziua ta, erou născut de Românie

(Dedic acest poem Nanei Ileana Filip, născută în ziua de 1 Decembrie)

Sunt plămadă sfântă acestui pământ,
Mă înalţă ţara, ţara m-a născut!
35 de stele, pe cer strălucesc,
Scumpă Românie, ţară, te iubesc!
Învelit mi-e pieptul cu alai de grâne,
Soare blând şi miere, dragule române...
Sângele se lasă în cascade calde,
Dragostea de ţară, blând vulcan, mă arde.
Cerul ce se-ntinde ca un vis, e-al meu!
Ţara mă iubeşte, ţara sunt chiar eu.
Cântec de biserici către Dumnezeu,
Clopotul cântării e-n sufletul meu.
Pieptul scut îmi este - steagul tricolor.
Soră-s pentru oameni fără ajutor,
Horă a unirii, ie şi ilic,
Un cuptor de pâine, din tot câte-un pic.
Cumpăna fântânii, sânge strămoşesc,
Viaţă, libertate, plai duhovnicesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!